Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Din istoria Revizoratului Şcolar Judeţean Gorj (I)

Din istoria Revizoratului Şcolar Judeţean Gorj (I)

Submitted by on 25 July 2013articol citit de 932 ori | No Comment

Apărută oficial ca instituţie în a doua parte a secolului al XIX-lea, instituţia Revizoratului se poate revendica încă de la anul 1838. Astfel, după apariţia Eforiei Şcolilor Naţionale, Regulamentul şcolilor publice prevedea, după anul 1833, înfiinţarea în reşedinţa fiecărui judeţ  a câte unui comitet de inspecţie alcătuit din câte doi membri ai sfatului orăşenesc şi ocârmuitorul judeţului.

Alexandru Ştefulescu a condus învăţământul gorjean la finele secolului trecut

Alexandru Ştefulescu a condus învăţământul gorjean la finele secolului trecut

În 1838 apăreau subrevizorii de plase ale căror atribuţii, exercitate până atunci de către profesorii şcolilor normale, erau stabilite prin dispoziţii ale Eforiei Şcoalelor, şi se refereau la: vizitarea lunară a şcolilor de plasă, verificarea catagrafiilor întocmite de învăţători, mobilizarea acestora la cursurile de vară şi starea materială a şcolilor.

Trecutul Revizoratului Gorj

Instituţia Revizoratului a apărut în judeţul Gorj în 1857 având atribuţiile de îndrumare şi control a şcolilor săteşti. Exista atunci în Gorj un revizor şcolar rural, cu sediul în Târgu-Jiu şi câte un subrevizor de plasă la cele şase existente. Printre şefii învăţământului gorjean de până la 1918 reţinem pe Dimitrie Brătuianu, St. St. Sadovean, N. Sterescu, Elisei Mavrodin, I. Niculescu, Iosif Popescu, I. Ciocârlie, Alexandru Ştefulescu şi C. Enăşescu. Revizoratul Şcolar a purtat această denumire până în 1939 când a apărut Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj.
În urma modificărilor legislative survenite în 1919, Gorjul făcea parte din circumscripţia I-a şcolară, împreună cu judeţele Dolj, Mehedinţi, Romanaţi şi Vâlcea. Prin lege, se stabilize ca îndrumarea şi controlul învăţământului primar din Gorj să se facă de revizori şi subrevizori.
La 13 mai 1927, organele de control din Oltenia erau formate din: Dem Rădulescu, inspector şef; Silvestru Spulbereanu, inspector pentru judeţele Dolj şi Romanaţi; I. Ţuculescu, inspector la Gorj şi Vâlcea; C. Niculescu, revizor la Dolj; I. Popescu-Schianu, revizor la Romanaţi; Ion Cioată, revizor la Gorj; V. Şt. Buricea(Buricescu), la Vâlcea. Conform legii, îndrumarea şi controlul învăţământului din întreaga Oltenie cădeau în sarcina unui inspector general şi a unui inspector şef.
Revizorii clasa I se mai numeau şi inspectori primari. În raportul său, inspectorul primar avea obligaţia de a face, periodic, aprecieri asupra activităţilor revizorilor şi subrevizorilor din judeţul nostru. Acesta făcea parte din comisia de definitivat, efectua inspecţii speciale pentru “înaintarea pe loc”. Profesorii N. Andrei şi Gh. Pârnuţă în lucrarea citată, prezintă multe documente găsite în Arhivele Naţionale Bucureşti, printre acestea şi referiri la activitatea revizorilor şcolari clasa I. În 1924, I. Lambrior nota despre revizorii şcolari clasa I din Gorj şi Vâlcea că şi-au făcut datoria “dar nu la înălţimea vremurilor în care trăim”, activitatea lor rezumându-se la “un control searbăd” şi “fără nici un efect”.
La 14 septembrie 1926, inspectorul şcolar I. P. Ţuculescu se adresa revizorului şi directorilor de şcoli din Gorj împins de nemulţumirile legate de inspecţiile din Gorj. Deşi nu se afla la conducerea învăţământului primar din judeţele Gorj şi Vâlcea decât de 5 luni, Ţuculescu găsise în urma inspecţiilor multe neajunsuri: lipsa totală de interes şcolar, localuri de şcoală dărăpănate şi neîngrijite, lipsite de orice material didactic. “Arhiva prost întreţinută-remarca Ţuculescu-şi scriptele incomplete, altele chiar albe în întregime sau în parte. Grădina şcolară plină de bălării, deşi terenul era bogat şi întins. În fine, frumosul ogor de lucru al învăţătorului, transformat într-o toloacă plină de scai şi mărăciniş”. Sfaturile inspectorului erau: “Plăcerea de muncă să fie numai instrucţie ci şi educaţie în şcoala sa, unde trebuie să cultive la elev simţul curăţeniei, simţul datoriei, simţul estetic, al respectului şi al ordinei; clasa, care-I un laborator sufletesc, să fie curată şi îngrijită cel puţin ca un laborator de fizică-chimie; gospodăria învăţătorului să fie înfloritoare şi exemplu pentru locuitori, fără însă a se neglija şcoala; oglinda activităţii învăţătorului în şcoală sunt scriptele, ele trebuind lucrate şi păstrate conform regulamentului şcolar; prin purtarea şi activitatea sa, învăţătorul să fie conducătorul sufletesc şi îndrumătorul sătenilor” etc. (Va urma)

Comments are closed.