Cimitirul din satul Vânăta, oraş Tismana, e cea mai clară dovadă, la scară mică, a discordiei şi competiţiei inconştiente dintre oameni. Morţii au ajuns claie peste grămadă, de trebuie să calci pe alţii ca să ajungi la mortul tău, crucile sunt când cu faţa la apus, când la răsărit, iar viii se reclamă între ei. O reclamaţie am primit şi noi, anonimă, împotriva consilierului local Marian Slivilescu, că s – a- ntins cu cavoul familiei şi a ocupat drumul de acces din faţa bisericii.
Cu ocazia reclamaţiei cu pricina am ajuns şi noi, pentru prima dată, la cimitirul din Vânăta, în Săptămâna Luminată, să vedem marea minune. E drept că drumul nu era chiar închis de cavoul cu pricina, care fusese transformat dintr-un singur loc de veci în două, dar cum e pus cam pe diagonală, iese în drumul bisericii cu 50 de centimetri mai mult decât înainte. Deci motive de supărare ar fi pentru enoriaşi, mai ales că între colţul cavoului familiei Slivilescu şi crucile de peste drum e greu de crezut că ar avea loc maşina de pompieri, dacă, Doamne fereşte!, ar avea loc un incendiu.
Părerea preotului
Nu de aceeaşi părere e preotul satului, Ion Bivolaru, când vine vorba de Marian Slivilescu, despre acesta din urmă oamenii având grijă să ne aducă la cunoştinţă că e nu numai consilier local, ci e şi consilier parohial şi rudă cu familia preotului. Oricum, părintele paroh spune că lui nu i se pare că respectivul cavou iese mai mult de-o palmă-n drum faţă de cel iniţial, deşi era de un loc şi acum s-a lăţit, fiind de două: „Uitaţi-vă la ţevile ăle vechi, că intenţionat n-am lăsat să fie tăiate detot, ca să se vadă unde au fost. Mă aşteptam să fiu reclamat, mai ales că cred că ştiu cine v-a anunţat. Nevasta mea e rudă şi cu Slivilescu şi cu primaru’, iar ei sunt din partide diferite. Eu i-am dat lui Slivilescu încă un loc de veci pentru că am tăiat nişte brazi bătrâni şi i-am spart colţul cavoului cel vechi, aşa că trebuia, când l-a făcut pe cel nou, să-i mai dau un loc.” Cât despre maşina de pompieri, preotul spune că nu e nevoie să treacă de cavoul familiei Slivilescu: „Ajunge dacă vine până în cavou, că are furtunele lungi. Oricum, până vin pompierii în cimitirul de la Vânăta, biserica se face scrum, că e din lemn, mai bine să nu fie nevoie.” La rândul său, nevasta preotului a ţinut să ne arate că vechiul cavou ocupa mai mult loc în lungime, pentru că avea şi gard şi a încercat să ne convingă că lăţimea era, exact aceeaşi şi înainte, pentru că dincolo de gard Slivilescu pusese flori. Asta în condiţiile în care preotul ne-a arătat regulamentul, că pentru cavourile de un loc de veci se dau 1,2 m lăţime, iar pentru cele duble ne-a spus că se dă dublu, deci dacă şi prima şi a doua oară lăţimea ocupată ar fi fost aceeaşi, înseamnă că prima dată s-a abuzat, fiind folosit mai mult teren decât trebuia. Oricum, scurtatul cu lăţitul n-are treabă, pentru că respectivul cavou e pus pe diagonală faţă de drum, iar acum încurcă mai tare ca înainte, în funcţie de distanţa de mormintele de peste drum.
Primăria, în culpă
Întrebat despre această reclamaţie, pe care cei nemulţumiţi s-au ferit să o susţină prea tare, pentru că s-ar pune cu preotul, consilierul de zonă şi doctoriţa satului (nevasta consilierului), iniţial primarul Costel Buzianu ne-a spus că nu e de competenţa Primăriei să stabilească ordinea în cimitir, dar ulterior a revenit asupra declaraţiei: „Până acum n-am ştiut, dar între timp, după ce m-aţi anunţat că veniţi să-mi cereţi un punct de vedere, m-am documentat şi am aflat din Regulamentul de funcţionare al cimitirelor, dat de Patriarhia Română, că orice construcţie într-un cimitir are nevoie de autorizaţie de la organele statului, în afara cazului când se amplasează o cruce de lemn, fără postament, fără nimic, iar construcţiile trebuie să respecte planul de sistematizare. N-am ştiut până acum, pentru că niciodată Primăria Tismana nu a eliberat autorizaţii pentru cavouri, dar de acum trebuie să mă pun de acord cu preotul şi să respectăm legea.”
Situaţia de la Tismana se întâlneşte în majoritatea localităţilor din Gorj, dar nu în toate. De exemplu, la Târgu Jiu cavourile se construiesc după eliberarea autorizaţiei şi e posibil să mai existe cazuri.
Slivilescu se apără
Era normal, după ce ne-am edificat, inclusiv stând de vorbă cu sătenii, care erau unii revoltaţi alţii împăcaţi cu ideea, să luăm legătura şi cu cel acuzat că a pus cavou’n drum. Consilierul local Marian Slivilescu nu se consideră cu nimic vinovat, deşi, dintre toate cavourile din cimitir, al familiei sale e cel mai uşor de remarcat, tocmai pentru că iese-n drum: „Când a murit tata, acum mai bine de 30 de ani, eu aveam 18 ani şi eram în armată, iar preotul actual nu era la biserica asta. Nu eu am făcut groapa, ci colegii de serviciu al tatălui meu. Eu acum nu am făcut altceva decât să o lăţesc, pentru două locuri de veci. E drept că nu am luat autorizaţie, nici n-am ştiut că trebuie, abia acum am căutat pe internet, când m-aţi sunat că veniţi, dar dacă veţi căuta în registrul primăriei, nimeni, niciodată, nu a cerut autorizaţie pentru cavou.”
Vraiştea din cimitir
Ce e sigur e faptul că cimitirul de la Vânăta a fost croit prost de la început, pentru că mormintele sunt nealiniate, fără spaţii între ele, fără alei printre rânduri, aşa că, mai ales că majoritatea au gărduleţe în jur, cine vrea să ajungă la un mormânt din mijlocul cimitirului trebuie să facă săritori de garduri şi să calce pe mormintele altora ca să ajungă la al său. Unul dintre săteni ne-a povestit, chiar, că atunci când s-a lucrat la un cavou, chiar pentru cel al socrilor preotului, a fost găsit un coşciug cu mortu-n el pus de-a doua, aşa că dacă deasupra e doar o mare înghesuială, dedesubt morţii stau şi unii peste alţii. Deci aici nici măcar vorba aia: „să am parte de o palmă de pământ şi de liniştea din mormânt” nu mai e valabilă. Cât despre gardurile ce împrejmuiesc mormintele, preotul spune că a încercat, măcar, să-i convingă pe oameni să renunţe la ele, dar aceştia se împotrivesc. Aşa că „cursa cu obstacole” va rămâne un sport normal pentru cimitirul din Vânăta.
