„Biserica şi societatea în judeţul Gorj (1864-1900)”

A apărut recent la editura REVERS din Craiova o lucrare foarte importantă dedicată trecutului acestor meleaguri: „Biserica şi societatea în judeţul Gorj (1864-1900)”.  Lucrarea aparţine Marcelei Mrejeru, unul dintre cei mai importanţi istorici ai Gorjului la acest moment. Este vorba de lucrarea de doctorat susţinută la Facultatea de Istorie din Universitatea Bucureşti sub îndrumarea profesorului Nicolae Isar.

Cartea Marcelei Mrejeru  abordează cu succes un domeniu mai puţin bătut de istorici, cel al istoriei Bisericii de pe aceste meleaguri şi a relaţiei acesteia cu statul, inclusiv relaţiile cu populaţiile satelor.”Biserica şi societatea în judeţul Gorj”  pune în valoare arhiva Protoieriei Târgu-Jiu, pe lângă alte fonduri, aceasta fiind pentru prima dată scoasă la lumină. Lucrarea şi-a propus şi a reuşit să realizeze o radiografie a societăţii gorjene de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care să surprindă în primul rând prefacerile care au loc în legislaţia românească pentru domeniul religios dar şi relaţiile dintre biserică şi comunitate.

Situaţia bisericii în secolul al XIX-lea

Începem trecerea în revistă a informaţiilor oferite de această carte cu un aşa numit paradox, lucru remarcat în prefaţă şi de prof. univ. dr. Nicolae Isar. Sunt prezentate reformele lui Alexandru Ioan Cuza şi se argumentează necesitatea acestora pentru consolidarea statului naţional dar ni se prezintă şi cealaltă faţă a iceberg-ului, reforma secularizării averilor mânăstireşti a afectat serios starea materială a bisericii iar domnitorul Unirii nu va fi iertat niciodată.
Protoieria de la Gorj va lua naştere în 1864 avându-l în frunte timp de 45 de ani pe Ştefan Nicolescu. Reşedinţa acestei instituţii se găsea în casele lui Gheorghe Demetrian din strada Schela, acolo unde se plătea chirie. Dintr-o raportare făcută domnitorului Carol I în 1872 de către autorităţile religioase gorjene aflăm că în Gorj existau atunci 417 biserici din care 154 erau declarate lucrătoare, în acestea funcţionau 264 de preoţi, 400 de cântăreţi şi 200 paracliseri. Ultima statistică realizată în secolul al XIX-lea ne arată că în Gorj existau la 1898 142 de biserici parohiale, 266 filiale, 140 parohi, 286 cântăreţi şi 279 epitropi. Cartea abundă de asemenea informaţii strânse cu multă trudă din arhivă, mai ales că multe documente sunt contradictorii de la un an la altul iar rolul cercetătorului este de a le evalua şi sintetiza pe cele mai relevante.

Despre înfiinţarea arhivelor

Tot din cartea „Biserica şi societatea în judeţul Gorj(1864-1900)” aflăm despre înfiinţarea arhivelor la nivel judeţean. Astfel, la 10 martie 1873, protopopul Ştefan Nicolaescu era înştiinţat de Consiliul Judeţean de atunci că începând cu 15 martie 1873 s-a decis „înfiinţarea arhivelor judeţene într-un local sub diriguirea unui arhivar”. Protoieria a depus la arhive dosare începând cu anul 1870, anterior acestea fiind trimise la Râmnicu Vâlcea la sediul Episcopiei.
În mod oficial, dosarele Protoieriei de la 1831 şi până la 1869 s-au predat la Arhiva generală a Judeţului în august 1869. Acestea au fost predate de protopopul Ştefan Nicolescu arhivarului General Dimitrie Marinescu.

Problema concubinajului în atenţia bisericii

Una din preocupările bisericii privind starea morală a enoriaşilor se referea la reducerea stării de concubinaj. În anul 1874 protopopul Ştefan Nicolescu adresează pastorale pe comune cu scopul de a îndruma paşii enoriaşilor spre legalizarea relaţiilor. Sub îndrumarea bisericii se vor întreprinde măsuri severe de combatere a concubinajului, prin predicile preoţilor şi sfaturile lor de fiecare zi. Preoţii erau obligaţi să întocmească tablori „de concubinari” şi să arate regulat cum au combătut fiecare caz.
În carte găsim şi o statistică pe această problemă referitoare la toată Oltenia în 1882: Vâlcea în concubinaj 555, s-au cununat 150, rămaşi 405; Dolj în concubinaj 660, s-au cununat 179, rămaşi 487; Romanaţi în concubinaj 488, s-au cununat 235, rămaşi 253; Mehedinţi în concubinaj 1633, s-au cununat 102, rămaşi 1531; Gorj în concubinaj 217, s-au cununat 113, rămaşi 104.

Contribuţia la independenţă

La 20 mai 1877, episcopul Athanasie al Râmnicului şi Noului Severin adresează o chemare către toţi preoţii „ca în asemenea grave împrejurări, prin care trece ţara noastră suntem datori a ridica neîncetat rugăciuni către Dumnezeu ca să ajute şi să înarmeze cu putere de sus.” La 28 mai 1877 se va constitui Comitetul Clerical pentru adunarea ofrandelor din judeţul Gorj. Comitetul, aflat sub patronajul episcopului, era alcătuit din preşedinte-protoiereul Ştefan Nicolaescu, vicepreşedinte-pr. Petru Cernăzianu, membrii-pr. Constantin Ştefulescu şi Petru Ştefulescu.
În iunie 1877, protoiereul Ştefan Nicolaescu făcea apel la preoţi ca în „calitate de servitori bisericeşti fiind şi cetăţeni români, suntem datori pe lângă rugăciuni către a tot puternicul D-zeu, a da şi ajutoare materiale ţării în aceste împrejurări grele”. Doar de la şase preoţi s-au strâns următoarele produse: 650 oca de porumb, 63 oca de fasole, 3 vaci, 20 oi, 4 berbeci, 11 coturi de pânză şi 109,65 lei. Reprezentanţii bisericii au făcut nenumărate eforturi pentru independenţă. Bunăoară, în septembrie 1877, din ordinul Protoieriei Gorj, cinci monahi: Nifon Miricescu, Ignatie Anghelescu, Pafnusie Petrescu de la Mânăstirea Tismana  şi Sarapfion Minulescu şi Gherasim Pavel de la schitul Lainici sunt orânduiţi a merge în serviciul spitalului pentru răniţii armatei de la Turnu Măgurele. De fapt, ieromonahul Nifon Miricescu de la mânăstirea Tismana a primit medalia „Apărătorii Independenţei” prin ordinul domnitorului Carol I.
Încheiem această prezentare cu o concluzie care credem că se impune, cartea abordează o temă asupra căreia istoricii gorjeni s-au aplecat mai puţin. Relaţiile dintre biserică şi societate nu puteau fi înţelese la adevărata lor complexitate fără acest studiu.