Stăteam și mă întrebam așa, într-o zi, de ce, când mergi într-o instituție publică sau într-o societate de stat, constați că ai de-a face, de multe opri, cu oameni comozi, nepregătiți și, pe deasupra, aroganți? Și mă mai întrebam care ar fi soluția să nu se mai întâmple asta. Mai mult, am constatat și la unii oameni care provin din mediul privat, că s-au schimbat radical în momentul în care s-au angajat la stat. Acum adoptă un aer superior, nepăsător, expeditiv, cu toate că atunci când lucrau în mediul privat erau numai lapte și miere la locul de muncă. Dar am venit repede cu picioarele pe pământ, pentru că răspunsul e simplu: ne aflăm în țara piloșilor. Chiar discutam de curând cu cineva care, ajuns pe un post, prin vot și nu pe pile, își suflecase mânecile din prima, chitit să facă treabă. A chemat angajații la raport, a împărțit sarcini, i-a chemat a doua zi să vadă cum le-au îndeplinit, i-a săpunit bine, pe unii pentru că a constatat că erau incompetenți, pe alții pentru că s-au făcut că uită de sarcina primită, sau au găsit diverse motive să n-o ducă la-ndeplinire și au început să curgă telefoanele: „știi, am și eu pe cutărița, mi-a zis că ai certat-o…”; „alooo, ce faci frate, ai venit cu sabia de brâu, a venit cutărescu supărat, că l-ai luat la rost, să știi că-i nepotu-meu!” și tot așa. Deeeci? Cum să meargă treaba, când foarte mulți angajați la stat, ca să nu spun majoritatea, dacă nu toți, (în afară de aleși, normal) au ajuns pe post pe pile și stau pe el până le pică pila, dacă nu chiar mai mult… că…. de, o mână spală pe alta și amândouă obrazul. Că legile sunt făcute de protectori, să-i protejeze pe protejați…
