Ca în fiecare an, pe 27 iulie 2014, de Sfântul Pantelimon, se desfășoară Bâlciul de la Drăgotești, care are loc aici din vechime, precum și Festivalul Folcloric „Cântecul Văilor”, care s-a aflat, în acest an, la cea de-a 44-a ediție. Cel mai bine relevă istoria bâlciului și a festivalului Nicolae Vlad, Învăţător pensionar din Drăgoteşti.
Și în acest an, Bâlciul de la Drăgoteștii a adunat la un loc comercianți și localnici, dar și oameni veniți din alte localități, care, deși acum au de unde să-și procure prodesele care altă dată se găseau numai la bâlciuri, vor să păstreze tradiția, dar și să-și ofere un moment de relaxare la o sărbătoare câmpenească.
Istoric
„În timpul jugului turcesc, în jurul anului 1800, în mijlocul moşiei lui Hârgot, venit de prin părţile Braşovului s-a construit o fântână. Boierul, având legături cu negustorii, cu căpetenii turceşti, cu zapcii, a hotărât ca să sărbătorească această fântână în fiecare an, la o dată fixă, alegându-se data de 27 iulie (Sf. Pantelimon), la care să ia parte locuitorii satului şi ai satelor vecine.
Cu timpul, această sărbătoare a luat proporţii, ea devenind cunoscută în toate ţinuturile ţării, prin negustorii turci şi greci, unii dintre aceştia denumiţi tolbari fiindcă veneau cu mături în tobe.
O parte din aceştia, şi-au cumpărat pământ şi s-au stabilit definitiv în Drăgoteşti, aşa cum a fost familia Boiangiu, al cărui strămoş Boiangiu Răducan, a fost tolbar şi venea în bâlci cu vopsele pregătite de el, altul, pe nume Treistaru, care venea cu trăişti, desagi, secuie, făcute din păr de capră, urmaşul căruia, schimbându-şi numele a devenit Lăzăroiu, sau un altul, care venea cu boştină şi care a rămas cu numele Boştinaru. Aceste familii sunt şi azi în Drăgoteşti.
În fiecare an veneau tot mai mulţi negustori interesaţi să-şi vândă mărfurile, chiar cu 2-3 zile înainte de ziua fixată şi astfel perioada bâlciului s-a mărit, stabilindu-se între 22-2 8 iulie, recunoscut sub numele de – Bâlciul de la Drăgoteşti– sau Bâlciul de la „Bălălaia”, numele provenind de la un alt proprietar vecin cu moşia boierului Hârgot. Cele mai căutate mărfuri din acele timpuri erau costumele naţionale, cămăşi bărbăteşti şi femeieşti, vâlnice, oprege, veste, nădragi cu găitane, scoarţe, căciuli, cojoace, cazane de fabricat ţuică, căldări de aramă, tot felul de vase, aduse de vestiţii olari ş.a.
Fiindcă în această regiune, ocupaţia locuitorilor era creşterea vitelor, s-a simţit nevoia să fie, pe lângă acest bâlci şi un târg de vite, devenind cu timpul cel mai important bâlci de vite din ţinutul Jilţurilor, mai ales că prin el se sporeau veniturile proprietarului, percepându-se taxe, pentru fiecare animal intrat în bâlci. Din primele zile ale bâlciului îşi făceau apariţia şi cârciumari vestiţi, atât de prin apropiere, cât şi de la mari depărtări (Strehaia, Broşteni, Turnu Severin, ş.a.), care îşi instalau cârciumile pe marginea Jilţului în care se petrecea până seara târziu.
În ziua bâlciului (27 iulie), bâlciurenii veneau de acasă cu gustări tot mai delicioase, pe care le completau cu mici, gogoşar şi bere cumpărate din bâlci şi petreceau cu familia şi prietenii la umbra răcoroasă a zăvoiului, cântându-le lăutari vestiţi ca: Mitrici Epure de la Şiacu, Cioică Buznei de la Miluta, Dină Zlătaru de la Ohaba, Costică Mihu de la Peşteana ş.a.
Spre seară, se încingeau hore ale tineretului cu care ocazie se făceau noi cunoştinţe, se legau prietenii între băieţi şi fete şi nu de puţineori, acestea duceau la căsătorii. Merită să amintim şi tiribombele, care completau farmecul bâlciului şi care se instalau cu 8-10 zile înainte, spre marea bucurie copiilor, care veneau chiar de la distanţe mari – să se dea în tiribombă. Aspectul bâlciului s-a mai schimbat începând cu anul 1970, când a luat fiinţă concursul de muzică populară „Cântecul Văilor”, la iniţiativa Societăţii Culturale, care fiinţa în acea perioadă, iar câştigătorilor li se înmânau premii în obiecte. Printre laureaţi amintim pe Iulică Pârcălăbescu din Cojmăneşti, Elena Terheci din Drăgoteşti, Stelică Ţuncu din Mătăsari – Brădet, Maria Bălăceanu din Bolboşi, Virgil Popescu din Covrigi ş.a. Ani în şir, aici în bâlci se făceau schimburi de experienţă, între formaţiile artistice din comunele din jur. În ultimii ani, pe scena din Bâlci, se mai prezintă doar formaţii locale afirmate la stăruinţa celor doi învăţători: Păsărescu Petre şi Păsărescu Mihai, animatori ai vieţii culturale din Drăgoteşti.”(Vlad Nicolae- învăţător pensionar Drăgoteşti)
