O victorie à la Pirus

Loading

Am văzut din nou multă lume în stradă pe două motive legitime, maidanezii şi Roşia Montană. Dacă în primul caz nu se va face nimic, gargară de politicieni şi atât, blocarea Proiectului Roşia Montană este o aberaţie din punct de vedere economic. O ţară întreagă condamnă,-e drept că „opinia publică” de pe la mitinguri e alcătuită din tineri, elevi şi studenţi care nu au dat piept cu viaţa şi nu au realizat cât de greu se găseşte un loc de muncă în România- locuitorii din Munţii Apuseni să moară de foame. Cred că nimeni normal la cap nu crede, şi avem exemple Valea Jiului şi Gorj, că zonele monoindustriale vor trăi din turism cum „bălmăjesc” politicienii!
Victor Ponta a ţinut chiar să ne asigure de mână cu Crin Antonescu că Roşia Montană e deja trecut. Aceiaşi politicieni  care ne promiteau în campania electorală un milion de locuri de muncă se ţin de cuvânt doar că au luat-o în direcţia greşită, pierdem zeci de mii de locuri de muncă şi nu facem altele că aşa vor nişte „ong”-uri mai mult sau mai puţin interesate. Practic gurile căscate de pe stradă, oare asta e societatea civilă care ar trebui să protesteze la abuzurile instituţiilor publice şi la corupţia generalizată, sunt manipulate de nişte organizaţii care se fac că lucrează şi de banii canadienilor care vor să facă o afacere. E vorba totuşi de o afacere de interes local care nu ar trebui să preocupe într-atât de mult pe coana Miţa Biciclista de la Târgu-Jiu ca să îşi etaleze ea ultima coafură la miting. Chiar, cum credeţi că ar reacţiona gorjenii dacă, de exemplu, sponsorizaţii domnului Boc  ar considera că mineritul din Oltenia e poluant şi trebuie închis şi ar cere asta în stradă?De ce spun asta, clujenii ăia care l-au reales pe Boc credeţi că s-au speriat de poluare şi au ieşit la miting? Eu nu cred!
Ce vreau să spun în acest editorial este că renunţarea la Proiectul Roşia Montană, avizat de specialişti, nu este o victorie pentru opinia publică. Sau, ca să fim mai exacţi, nu suntem atât de bogaţi ca să ne permitem să dăm cu piciorul la mii de locuri de muncă. În loc să îi întrebăm pe cei din zonă, atenţie nu cei din filmuleţele canadienilor, care au altă părere, noi ne ghidăm doar după sondaje. Politicienii să se mai gândească că oamenii au nevoie şi de lucruri concrete, gargara nu ţine de foame!