În acest an a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Limbii Române, sărbătoare instituită de Parlamentul României în această primăvară. Autorităţile române nu au făcut atunci decât să legifereze o propunere din 2011 a mai multor asociaţii şi organizaţii româneşti din Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina de a stabili Ziua Limbii Române pentru românii de pretundineni.
Cu siguranţă, Ziua Limbii Române are o semnificaţie deosebită pentru cetăţenii din Republica Moldova, fraţii noştri de peste Prut. Foarte important, dincolo de Prut-în Republica Moldova-această zi se sărbătoreşte începând cu 31 august 1989. La momentul acela, pe fondul evenimentelor din fosta URSS şi în urma Marii Adunări Naţionale de la 27 august 1989, fostul Soviet Suprem a decretat limba română ca limbă de stat şi trecerea la grafia latină.
Datorită unei istorii şi a luptei duse de românii din Basarabia şi Bucovina, această sărbătoare are o semnificaţie mai mare dincolo de Prut. Salutăm importanţa dată de autorităţile române evenimentelor, pe lângă mesajele speciale din această zi ale preşedintelui României, Traian Băsescu, şi premierului Victor Ponta, fiind de reţinut vizitele din ultimele luni de la Chişinău ale celor doi. În pofida propagandei antiromâneşti de dincolo de Prut, România şi Republica Moldova sunt sortite să se întâlnească în marea familie europeană. Au fost furtuni şi o să mai fie dar moldovenii şi românii sunt unul şi acelaşi popor şi nu au decât o limbă pentru care „Eminescu să ne judece!” după cum spuneau versurile regretaţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici.
Pentru români importanţa acestei sărbători pleacă de la versurile memorabile ale lui Alexei Mateevici de la începutul secolului trecut: „Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată/Un şirag de piatră rară/Pe moşie revărsată./Limba noastră-i foc ce arde/Într-un neam, ce fără veste/S-a trezit din somn de moarte/Ca viteazul din poveste./Limba noastră-i numai cântec,/Doina dorurilor noastre, /Roi de fulgere, ce spintec/Nouri negri, zări albastre.”
