Un eșec previzibil: cazul „Cumințenia Pământului”

Loading

Cornel ŞomâcuTrebuie să spun că mă număr printre milioanele de români care nu vor răspunde la apelul Guvernului și al controversaților miniștri ai Culturii de a băga banii într-o acțiune de imagine pe seama marelui Brâncuși. Mai exact, rolul unui minister public nu este de a colecta donații ci, cel puțin în acest caz, de a aloca banii cumpărării operei brâncușiene. Pe această cale cred că șefii de instituții gorjene care s-au grăbit să își pună salariații să contribuie “voluntar” la fondul respectiv se fac vinovați de abuz în serviciu. Ce să mai spunem de faptul că în acest caz gorjenii sunt luați la mișto de același minister, înființăm un Muzeu Național Brâncuși la Târgu-Jiu dar nu îl ajutăm nici măcar teoretic ca o asemenea operă să stea în orașul natal al marelui sculptor.
Dacă nu ar fi fost o acțiune de imagine a Guvernului, atât negocierea cât mai ales suma s-ar fi strâns printr-un organism neguvernamental, care putea fi ajutat fără probleme cu logistica statului. Faptul că nu s-a întâmplat așa îmi ridică mari semne de întrebare, mai ales că în ultimii 25 de ani românii au mai strâns bani pentru cauze pierdute. Doar miniștrii au pus bani până acum, au și de unde deoarece salariile le-au crescut la dimensiuni fabuloase anul trecut, și câțiva artiști care au făcut ceva eforturi pe la Gorj. Mărturisesc că abia aștept să văd cât va strânge răvășitoarea prestație artistică a primei doamne, despre care am aflat că se va petrece în curând.
Salutară implicarea artiștilor gorjeni într-un spectacol cu această temă dar pentru reușită este nevoie de ceva mai mult, probabil că au aflat-o pe propria piele. Nu înțeleg de ce gorjenii ar trebui să se implice într-un proiect care nu este al lor și pe o “afacere “ care ridică mari semne de întrebare. În afară de stabilirea prețului, de ce 11 și nu 9 sau 20, cred că ar fi normal să știm unde și cum vom beneficia de asemenea patrimoniu. Asta dacă tot pune populația banii, pentru că la fonduri publice nu vom afla prea curând cu toată “transparența” guvernamentală. Așa ne-am trezit că un ministru, între timp trimis acolo unde îi este locul, ne bagă mâna în buzunar fără să ne consulte și ne mai și acuză că nu îl lăsăm.
Să se înțeleagă că aici nu e vorba de Brâncuși, ci de incompetență guvernamentală. Sculptorul universal născut la Hobița are dreptul la toată atenția noastră, inclusiv la alocarea unor fonduri de la buget pentru achiziționarea unor opere importante.