De 9 ani Dumitru Bunoiu trăiește doar în amintirea celor care l-au cunoscut și l-au apreciat. Sunt unul dintre cei care m-am obișnuit greu că ”domnul Bunoiu” a părăsit această lume, că un om care avea atâte proiecte a fost chemat la stele. Încercăm să ducem mai departe proiectul ”Magheru” și cu sprijinul Fundației pe care a fondat-o în primii ani după Revoluție.
Dumitru Bunoiu, un dascăl eminent şi managerul care a fondat actualul Colegiul Tehnic „General Gheorghe Magheru”, a plecat spre o lume mai dreaptă când încă mai avea multe lucruri de făcut. S-a văzut acest lucru în anii ce au urmat cumplitului accident când s-a constatat cât de mult au contat cele obținute pe vremea sa. Memoria Magherilor, ideea căreia i se datorează și căreia i-a consacrat foarte mult timp, pare o moștenire prea grea pentru actualul management dar astea sunt ciudățeniile tranziției.
Un destin frânt prea devreme
Așa cum am mai spus și altădată, mă leagă o prietenie veche de domnul profesor Bunoiu și de începuturile revistei CUGET LIBER şi prima monografie de la „Magheru” prin anii 1994-1995. A fost omul care a avut în primul rând meritul să strângă oameni valoroşi pe lângă el şi să îi facă să lucreze într-o echipă. De asemenea, este autorul fenomenului cultural din jurul revistei CUGET LIBER, roditor ani de-a rândul.
Pentru cei care nu l-au cunoscut, Dumitru Bunoiu s-a născut pe 12 februarie 1950, în satul şi comuna Slivileşti, pe atunci în judeţul Mehedinţi. A absolvit şcoala generală în satul natal iar liceul în localitatea Strehaia. A mers după aceea să devină inginer în urma absolvirii Facultăţii de Electrotehnică la Timişoara. A primit apoi repartiţie la fosta Întreprindere de Articole Tehnice din Cauciuc şi Cauciuc Regenerat(actuala ARTEGO) iar prin concurs a ajuns la fostul Liceu Industrial de Chimie Nr 1. A condus această instituţie şcolară mulţi ani ca director dar a sfârşit brusc în urma unui accident rutier stupid în care nu a avut nici o vină.
Inginerul Dumitru Bunoiu a iubit foarte mult personalitatea lui Gheorghe Magheru a istoriei naţionale, dovadă că acesta a devenit „patronul spiritual” al liceului pe care îl conducea. Cu domnia sa, în anul 2007 am colaborat la proiectul ZESTREA MAGHERILOR, carte care a reunit atunci câteva noutăţi istoriografice care îşi găsiseră locul doar în revista CUGET LIBER.
Pentru cei care l-au cunoscut mai puţin pe Dumitru Bunoiu, se cuvine a fi menţionat faptul că acesta era un mare iubitor de istorie şi un cunoscător bine documentat al personalităţii lui Gheorghe Magheru. Este autorul unei serii de cărţi, publicate unele în colaborare, printre care reţinem titluri ca „Miracolul Brâncuşi”, „Paşi pe tărâmul eternităţii Cugetului Liber”, „Monografia Grupului Şcolar General Gheorghe Magheru”, „Portofoliul-metodă modernă de evaluare”, „Seară bună, Măriucă” ş.a.
Într-o carte dedicată istoriei şcolii gorjene îl comparam pe Dumitru Bunoiu cu un Meşter Manole în privinţa realizării bustului lui Gheorghe Magheru din curtea liceului cu acelaşi nume. Proiectul şi o mare parte din realizarea acestuia au fost gata în ultimele luni de viaţă ale lui Dumitru Bunoiu, dar ca să fie gata şi durabil poate era nevoie de o jertfă, aceea din primăvara anului 2008.
În acest an Concursul Național Regional ”Moștenirea Magherilor” se desfășoară chiar pe 20 mai. Simbolic, încă un semn că păstrăm o amintire vie!
