Denumirea Muzeului Curtișoara, un brand în pericol!

 4,539 total views

Un grup de consilieri județeni cu apartenență liberală,  din câte am putut să aflăm,  a depus recent un proiect   de hotărâre a  Consiliului  Județean  Gorj prin care Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara, secție a Muzeului Județean de Istorie ”Alexandru Ștefulescu”, ar urma să primească denumirea de Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj  de la Curtișoara ”Elena Udriște-Nicolae Vânătoru(sau Vânătoriu)”. Inițiativa este cu atât mai contraproductivă cu cât la acest moment este demarat un proiect de reabilitare cu finanțare europeană  cu denumirea „Restaurarea și revitalizarea Muzeului Arhitecturii Populare, Curtișoara”. Valoarea estimată a investiției era de 57.498,420,00 lei (respectiv 11.900.000,00 euro), din care valoarea estimată pentru elaborarea documentație tehnico-economice – 2.133.000,00 lei. După implementarea acestui proiect, Muzeul Curtișoara urmează să redevină unul dintre cele mai importante la nivel national, așa cum a fost proiectat în urmă cu câteva decenii. Doar că anumiți consilieri județeni, nici unul cu relief cultural public, au găsit ca modalitate de justificare a activității/inactivității să schimbe o denumire de instituție  de primă importanță în viața culturală de pe aceste meleaguri.

În cazul Muzeului Curtișoara, cel puțin teoretic, vorbim de  un muzeu în aer liber care cuprinde în patrimoniul său zeci de obiective, dispuse concentric pe o suprafaţă de 13 hectare, cărora li s-a adăugat, în anul 2002, Ansamblul arhitectural ”Gheorghe Tătărescu”, strămutat de la Poiana-Rovinari, ca urmare a extinderii lucrărilor miniere în zonă. La modul practic, Muzeul Curtișoara nu a avut niciodată mai mult de 8,5-9 hectare , pierzând în anul 2006 prin retrocedare  peste 5 hectare, Din păcate, la capitolul suprafață, instituția muzeală gorjeană este deficitară și mai trebuie să gestioneze relocarea unor obiective de pe terenul retrocedat.  Din acest motiv finanțarea europeană care va trebui solicitată  bate spre 20 de milioane de euro.

Pentru cei mai puțini familiarizați cu această instituție, menționăm că  începuturile acestui  muzeu datează din 1966, când au fost organizate o serie de expoziţii de etnografie având ca temă ”portul popular în Gorj” şi au fost achiziţionate mai multe monumente de arhitectură populară din zone reprezentative ale judeţului: Bumbeşti-Jiu, Racoţi, Găleşoaia, Cârligei, Ţicleni, Cărbuneşti-sat, Timişeni, Dobriţa, Baia de Fier, Glodeni, Olari, Drăguţeşti, Padeş, Băleşti şi Boroşteni. Între anii 1966 şi 1975, obiectivele au fost amenajate în jurul Culei Cornoiu, o locuinţă permanentă, construită în anul 1785, pe trei niveluri (caturi) ridicată pe un platou ce domină valea Jiului, asigurând vizibilitate spre sud în direcţia Târgu Jiu. Cula a fost restaurată prin  anii 1966-1967 şi integrată muzeului  până în urmă cu câțiva ani când a fost retrocedată vechilor proprietari.

Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara a apărut pe harta etno-culturală a țării în august 1975, cel mai important rol revenind  Elenei  Udrişte  cea care a  condus mulți ani Muzeul de la Curtișoara. Menționăm că această contribuție, mai mult decât evidentă, este confirmată de documentele Muzeului Județean dar și de specialiștii care au lucrat în această instituție în ultima jumătate de secol.

Aceasta este istoria, realitatea politică  ar putea să ne impună ca la Curtișoara, deocamdată  Secție a Muzeului Județean ”Alexandru Ștefulescu”, să avem două personalități  diferite în denumire, caz unic și pentru România. Înainte de a vorbi de cele două personalități  invocate de inițiatorii  proiectului  de schimbare a denumirii, amintim că din 15 muzee asemănătoare din țară, doar unul face o excepție și aceea este pentru inegalabilul Dimitrie Gusti. Iată lista de exemple:

Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti” din București

Muzeul Astra din Sibiu

Muzeul Satului Vâlcean .

Muzeu al Satului în Timișoara .

– Muzeul satului Baia Mare

-Muzeul Maramureşului din Sighetul Marmatiei

– Muzeul satului din Galati

 – Muzeul Satului Bucovinean

– Parcul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul în aer liber Viticulturii și Pomiculturii  de la Golești,.

– Muzeul arhitecturii populare din Gorj – Curtișoara.

– Muzeul Satului Vrâncean 

– Muzeul Satului Bran

– Muzeul Tării Oașului 

– Sat Pescăresc Tradițional, Tulcea.

Privind cu atenție această listă de muzee, cu siguranță că fiecare dintre ele a avut sau are personalități relevante care au marcat istoria acestor edificii. Este destul de largă paleta modalităților prin care ne putem arăta recunoștința, nu neapărat prin adăugarea unui nume de instituție. De precizat că astfel de alăturări de nume nu se uzitează nici în denumirea altor tipuri de instituții, o excepție fiind Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca dar în acel caz știm cu toți rațiunile deciziei.

Personalități ca Elena Udriște sau Nicolae Vânătoru pot da numele  unor străzi sau obiective, în funcție de cum se pot gândi aleșii locali sau județeni. Pentru Muzeul de la Curtișoara credem că poate rămâne cu succes actuala titulatură-Muzeul Arhitecturii Populare-care a fost consacrată de timp și de multiplele activități și manifestări organizate sau găzduite.

După părerea noastră, pe care o putem susține cu argumente științifice, alăturarea celor două personalități este inoportună și din perspectiva meritelor și relevanței științifice demonstrate. Dacă Elena  Udriște se poate califica  la acest capitol, personalitate cu relevanță științifică și managerială, recunoscută ca atare de comunitatea culturală și științifică, Nicolae Vânătoru a fost un tehnician arhitect cu merite și un sculptor în lemn și pictor talentat, fără o recunoaștere relevantă. Documentele Muzeului Județean  consultate de noi nu îl găsesc pe domnul amintit iar Consiliul Științific al Muzeului a avizat negativ proiectul, din același motiv.

În cele ce urmează, prezentăm câteva elemente biografice ale celor două personalități invocate.

Elena Udriște (11 martie 1924 Tg-Jiu-18 decembrie 1996) a fost muzeograf și director al Muzeului Județean Gorj între anii 1951-1983. Specialiștii din domeniul muzeal îi recunosc câteva merite incontestabile: amenajarea și reorganizarea Muzeului Județean Gorj finalizată în 1981; a fondat Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara (1966-1975); are merite incontestabile în deschiderea a alte două instituții muzeale: Casa Memorială ”Ecaterina Teodoroiu” de la Vădeni și Casa Muzeu ”Constantin Brâncuși” de la Hobița. Printre cărțile publicate amintim: ”Târgu-Jiu: Ghid istoric-turistic”, Întreprinderea Poligrafică Oltenia, Craiova, 1964 (80 pagini). Monografia Gorjului”(coautor), Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980 (230 pagini). ”Crestături în lemn din Gorj”, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al Judeţului Gorj, Târgu-Jiu, 1972 (124 pagini) ș.a.

Nicolae Vînătoru (28 septembrie 1911, Malumnic, judeţul Dolj –  29 octombrie 1994, Târgu Jiu) a fost tehnician arhitect( absolvent  școala tehnică de arhitectură), poziție din care a fost implicat în organizarea Muzeului Curtișoara. În anul 1934 a intrat ca militar activ în Armata Regală până în anul 1947 atunci când a fost trecut în rezervă cu gradul de Maior Comandor de Aviaţie, A  lucrat la Comitetul pentru Cultură şi Artă a judeţului Gorj iar din anul 1969 a lucat la Direcţia Sistematizare Arhitectură şi Control a Consiliului Popular Judeţean Gorj. A fost sculptor și pictor, opera sa abordând tematica rustică gorjeană.

În concluzie, inițiativa de schimbare a denumirii Muzeului Curtișoara ni se pare atât inoportună cât și insuficient documentată. Alăturarea celor două personalități, care au  colaborat pentru una din marile realizări culturale ale Gorjului, este forțată și disproporționată. Elena Udriște îndeplinește criteriul meritocratic pentru o astfel de inițiativă dar credem că se poate găsi o soluție alternativă pentru a cinsti memoria unor astfel de personalități!