Doi gorjeni, unchi şi nepot, au trăit la fel de „incendiar”în România comunistă , chiar dacă se aflau, fiecare, de cealaltă parte a baricadei. Unul este colonelul în rezervă Dumitru Dănău, fost ofiţer de contraspionaj, iar celălalt, nepotul său Ion Rădoi, autorul scrisorii anticomuniste citită în octombrie 1989 la Europa Liberă, fapt care a dus la arestarea sa pentru propagandă împotriva comunismului.
Legătura, pentru noi, dintre aceste două personaje s-a făcut prin intermediul cărţii „Culorile focului”, lansată, cu puţin timp în urmă, de Dumitru Dănău şi în care este relevată detronarea Ceauşeştilor, aşa cum a trăit-o autorul şi argumentată cu documente şi înscrisuri. În carte l-am întâlnit şi pe nepotul său, Ion Rădoi, cel care la 20 decembrie 1989 era arestat pentru scrisoarea trimisă la Europa Liberă, prin care chema oamenii să se împotrivească regimului. Şi, n-am rezistat tentaţiei de a-i pune pe amândoi la o masă, pentru a vedea acele vremuri prin ochii lor.
„M-am autoexilat”
Dumitru Dănău a fost, mai mulţi ani, ofiţer de contraspionaj, după care, până în decembrie 1989, a lucrat la Serviciul Central de Analiză şi Sinteză, care deservea atât Ministerul de Interne, cât şi Securitatea. De asemenea, în aceeaşi ultimă perioadă, a fost şi redactor şef la revistei „Securitatea”. Iar evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit la serviciu: „ne gândeam că ne vor împuşca, iar noi eram dezarmaţi. Şi e bine că a fost aşa, pentru că nu se ştie ce s-ar fi întâmplat. Generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, a hotărât ca armele să fie puse sub cheie, pentru că studiase evenimentele din anii 50, pentru revistă şi a constatat, din cercetările făcute la arhive, că atunci primii executaţi au fost activiştii de partid şi securiştii. După 1989 m-am autoexilat la Arcani, în satul meu, Câmpofeni şi am început să citesc. M-am abonat la ziare, reviste, am cumpărat tot ce s-a scris despre comunismul din România şi am constatat că era o gravă dezinformare din partea celor care doreau să-şi acopere urmele, aşa că am hotărât să scriu, la rândul meu, pentru a arăta adevărul. Adevărul a mai ieşit la iveală, în ultimul timp, iar pentru asta am o deosebită stimă pentru istoricul Alex Mihai Stoenescu şi pentru ziaristul Grigore Cartianu, dar am simţit nevoia să scriu, la rândul meu, pentru a arăta dovezile pe care eu le am.”
„Ion Iliescu, complotist şi conspirator”
Autorul cărţii „Culorile Focului” ne-a împărtăşit părerea sa despre Ion Iliescu, cel care spunea, de curând, despre cartea lui Grigore Cartianu, „Sfârşitul Ceauşeştilor”, că e o diversiune. Iar părerea lui Dănău seamănă cu cea a lui Cartinu, cu toate că Iliescu susţine şi acum că acţiunile lui au fost spontane, fără ceva prestabilit: „Ion Iliescu făcea un joc uriaş. Participa în calitate de complotist, de conspirator, dar se ştia că locul lui e păstrat, pentru o anumită zi, ca să preia puterea. Era cultivată ideea că, dacă a făcut studiile în Uniunea Sovietică, în acelaşi timp cu Vladimir Gorbaciov, el este omul care e pus să răstoarne comunismul lui Ceauşescu şi să aducă în ţară Perestroika, acel comunism cu faţă umană, cu i se spunea.”
Dumitru Dănău vorbeşte despre Marea Cacialma luată de Gorbaciov, care l-a ajutat pe Iliescu, împreună cu americanii, englezii şi francezii, să-l dea jos pe Nicolae Ceauşescu, după care a fost şi el înlăturat. „De fapt, se dorea ajungerea la Gorbaciov, iar Ceauşescu era un obstacol în calea celor care doreau globalizarea. Ţara noastră era singura care scăpase de datorii, Ceauşescu spunea la al XIV-lea Congres că poate să aibă arme nucleare, chimice, devenea un pericol pentru alte state şi de aia a fost răsturnat. Nu că nu trebuia, pentru că nu se mai putea trăi aşa. El a crezut că poporul va fi alături de el, dar poporul, înfometat, nu l-a susţinut şi aşa a căzut.”
„Pacepa, un trădător”
Ion Mihai Pacepa rămâne un personaj controversat, unii spunând că a fost un erou, pentru că a fugit de lângă Ceauşescu, s-a predat americanilor şi, astfel, a contribuit la răsturnarea lui. Alţii îl consideră trădător, ca şi fostul ofiţer de contraspionaj, Dumitru Dănău: „Pacepa a fost un trădător. Nu mă refer că l-a trădat pe Ceauşescu ci că a trădat ţara şi a pus în pericol pe colegii săi. Aveam un coleg care făcea, ca şi mine, contraspionaj. Lucram amândoi, sub acoperire, ca ghid ONT, pe litoral. În 1964, a intrat în legătură cu soţia unui senator american, care venise cu fiica pe litoralul românesc. Fata s-a îndrăgostit de el şi au plecatr amândoi în America, el infiltrându-se, astfel, acolo. A devenit, din contraspion, spion, iar Pacepa l-a demascat. Vedeţi dumneavoastră, noi, care făceam contraspoinaj, aveam grijă să găsim spionii care erau trimişi la noi de alte ţări, să-i lucrăm, să-i învăluim şi, dacă putem, să-i facem spioni pentru noi.” Dănău recunoaşte, totuşi, deosebitele calităţi în domeniu ale lui Ion Mihai Pacepa, care, după spusele sale, fusese recrutat de ruşi, iar în timp ce lucra pentru ei, ca spion, în Germania, a fost recrutat şi de americani: „Era şi omul ruşilor şi al americanilor, iar tema lui era să ajungă şeful Cancelariei lui Ceauşescu, motiv pentru care americanii îl alimentau cu informaţii care să-l remarce în faţa şefului statului. Eram cu toţii uimiţi ce treabă făcea… În 1978, aveam noi un avion în lucru, care se ridica vertical de la pământ, FOCĂR se numea, iar Pacepa s-a predat americanilor şi a vândut secretul, pentru că deja nu se mai putea acoperi la noi. Proiectul a fost abandonat, pentru că nu se mai putea face un avion militar, în asemenea condiţii.”
„Am vrut să ies cu studenţii la Ateneu, să protestăm împotriva regimului”
Dacă Dumitru Dănău a lucrat în sistem, dar spune că a lucrat pentru securitatea ţării şi nu a partidului totalitar condus de cuplul Ceauşescu, nepotul său, Ion Rădoi, a luptat împotriva sistemului ca disident, nu aşa cum s-au dat mulţi, după decembrie 1989. Cu riscul de a fi „pus la zid”, când românii vorbeau în şoaptă despre ororile Comunismului şi ascultau pe furiş Europa Liberă, de teamă să nu fie „ascunşi”, cu se spunea pe atunci, adică să fie băgaţi în închisoare şi să nu se mai ştie de ei, Ion Rădoi a uimit o ţară întreagă. Gorjeanul nostru, pe atunci student la ASE Bucureşti, a scris o scrisoare postului Europa Liberă, cu solicitarea de a fi dată pe post, aşa cum povesteşte: „Am semnat scrisoarea cu numele meu, ba chiar am cerut să mi se dea un consemn, când va fi citită pe post. E drept că nu s-a întâmplat aşa cum plănuisem eu. Am scris, la final, că sunt dispus ca, pe 1 decembrie 1989, când erau manifestări organizate şi lumea era scoasă în stradă, dacă va fi citită scrisoarea pe post, să ies la Ateneu în faţă, la statuia lui Eminescu, împreună cu colegii mei şi să îndemn oamenii să se împotrivească regimului. Dar scrisoarea a fost citită pe post mai devreme, ca un apel la răzvrătire, la sfârşitul lui octombrie şi fără să fiu atenţionat. Eram la ASE, iar facultatea a fost înconjurată, ca să fiu arestat. Trebuie să le mulţumesc coleginor mei, care au ameninţat că, dacă voi fi arestat, vor ieşi în stradă să protesteze. Trebuie să-i mulţumesc şi unchiului meu, care a reuşit să-i convingă pe oprimatori să mă mustre doar, ca pe o oaie rătăcită. Când, însă, au început evenimentele de la Timişoara, situaţia s-a schimbat. Pe 20 decembrie 1989 am fost arestat, anhetat de securitate şi anunţat că sunt vinovat de propagandă împotriva Comunismului, faptă pedesită de Codul Penal cu închisoare între 10 şi 15 ani. Mi-au spus că voi fi închis cu puşcăriaşii de drept comun. Norocul meu a fost că a fost răsturnat Ceauşescu, peste câteva zile, altfel nu se ştie ce s-ar fi întâmplat cu mine şi cu familia mea.”
„Le era teamă că le confiscăm Revoluţia”
Privind în urmă, la acele momente, Ion Rădoi îşi explică acum de ce Europa Liberă nu a dat scrisoarea lui pe post aşa cum a indicat el. Bărbatul e convins că stricase planurile marilor puteri, care făcuseră un scenariu ce nu era programat să înceapă la 1 decembrie, plus că actorii erau cu totul alţii: „Americanii plănuiseră să-l răstoarne pe Ceauşescu, împreună cu alte state, dar nu eu trebuia să fiu artizanul. Probabil de aceea au dat mai devreme scrisoare, m-au şi prezentat, pentru ca să fiu prins şi închis înainte de începutul lui decembrie. Cu siguranţă planurile lor ar fi fost distruse, dacă se proceda aşa cum m-am oferit eu să fac, iar apoi s-ar fi spus că noi, studenţii, am făcut Revoluţia. Ori, alţii erau cei care trebuiau să intre în scenă.”
Cum a ajuns scrisoarea lui Ion Rădoi la Europa Liberă, dintr-o ţară cu un asemenea regim totalitar, cum a fost Regimul Ceauşescu? Simplu. Acesta a dat-o unui student iranian, coleg de-al lui, pentru că ştia că, în virtutea relaţiilor bune pe care România le avea cu Iranul, acesta ar putea fi cel mai puţin suspectat. El a trimis-o, la o escală făcută în Turcia, unor alţi prieteni ai lui Rădoi din Franţa, care au trimis-o, mai departe, la Europa Liberă.
Final de poveste
Acum, fostul contraspion Dumitru Dănău scrie cărţi, la bătrâna sa maşină de scris şi se îndeletniceşte cu îngrijitul plantelor din solar, pe care cu mâna lui l-a construit la căsuţa pe care şi-a amenajat-o cu mult bun gust la Câmpofeni. Îl supără foarte tare când află că e făcut securist, pentru că el consideră că n-a făcut altceva decât să-şi facă datoria faţă de ţară şi faţă de Poporul Român, pentru ceea ce se numeşte siguranţă, un termen mai puţin înţeles de unii. Cât despre disidentul său nepot, Ion Rădoi, acesta s-a întors din vest, unde a stat aproape 18 ani şi acum se pune în slujba românilor, după cum spune el, dacă aceştia mai au nevoie de serviciile sale. E dezamăgit de ţărăniştii cu care plecase la drum, imediat după 89, e dezamăgit de politicienii actuali şi spune, ca şi unchiul său, că din nou e nevoie de schimbare.
