Zilele trecute am aflat că Ministerul Culturii, în mandatul actorului Mircea Diaconu, va susține repatrierea osemintelor marelui Constantin Brâncuși. Ba, mai mult, se va investi în ruinele casei natale a sculptorului pentru a fi adusă în stadiul de al doilea muzeu sau ceva de acest gen pentru că planurile nu par să se fi cristalizat cu adevărat. Toate sunt idei generoase dar care nu ar trebui să fie scoase pe gură de politicieni nici măcar în campania electorală. Dacă un Laurian Stănchescu își face imagine pe un asemenea demers, iar politicienii de la PDL (Rușeț, Davițoiu) la USL (Mircea Diaconu) îi țin isonul, Ministerul Culturii pare să nu știe pe ce lume se află.
Această instituție împreună cu Primăria Târgu-Jiu administrează defectuos zestrea brâncușiană de la Târgu-Jiu, opere inegalabile pentru care ne invidiază o lume întreagă, dar găsește bani pentru a investi în niște bârne, e adevărat cu valoare de simbol. În anii 70 când s-a făcut efortul pentru Casa Memorială, a-ți putut citi acest lucru în paginile noastre, conducerea de atunci a apreciat că rămășițele originale ale casei nu pot fi puse în circuitul turistic. Și dacă era greu atunci,și au trecut aproape patru decenii, acum este practic imposibil dacă nu vrem să aruncăm cu banii pe care nu-i avem. Unde mai punem faptul că sabotăm turistic Hobița până la momentul când un asemenea plan fantasmagoric ar putea fi pus în aplicare, străinii atâția cât sunt vor aștepta să vadă ceva care ar putea să nu se facă niciodată.
Apropo de (in)cultură, Constantin Brâncuși este un cetățean francez din vina autorităților românești de la vremea aceea dar a fost înmormântat cu voia sa la Paris. Că se inventează acum declarații la o oră sau două înaintea morții, că politicienii de pe malul Dâmboviței și de pe malul Senei vor fi ca frații, toate vor fi de prisos. Inegalabilul Brâncuși va rămâne să își doarmă somnul de veci pe pământ francez, țara sa de adopție, așa cum spun legile în vigoare. Asta dacă nu va apare un nou testament care să spună altceva decât cel cunoscut. De fapt, nici ”valorile” care se luptă pentru repatriere nu cred serios într-o asemenea variantă, cea mai bună dovadă e că nimeni nu a luat în calcul unde ar trebui să fie mormântul. Poate la Hobița printre buruienile neatinse cu anii de pe mormintele părinților?
Se vorbește mult de Brâncuși în ultimii ani și mai ales la Târgu-Jiu, se dau lupte greu de înțeles și de aplanat chiar în lumea presei locale, toată lumea crede că se pricepe la Brâncuși și are ceva de spus, principala problemă rămâne că am rămas ”tot săraci și proști” cum ne lăsase sculptorul acum un secol. Centrul ”Brâncuși” va organiza un nou concurs de manager, va angaja un nou director iar acesta va fi făcut arșice mai mult sau mai puțin întemeiat. Cei care contestă, și sunt nume grele din presa și cultura gorjeană, ar trebui să se gândească foarte serios dacă nu ar trebui să lase piatra și să se implice direct în valorificarea acestui tezaur. Altfel, trăim doar mitul lui Sisif mereu și mereu!
Jurnalul ce străbate timpul
