ARHIVE Prima conducere a orașului Târgu-Jiu în perioada Regulamentului Organic

Loading

La data intrării în vigoare a Regulamentului Organic în Țara Românească, orașul Târgu Jiu, era capitala județului Gorj și se afla așezat pe malul stâng al râului Jiu. Străzile orașului purtau denumirea de ”mahalale” care la rândul lor erau organizate pe culori, orașul Târgu Jiu fiind împărțit în două mahalale, cea de culoare Albastră și cea Neagră, excepție făcând doar sfârșitul anului 1831, atunci când orașul era organizat în șase ulițe.

La data de 10 august 1831, sub directa îndrumare a ispravnicului județului Constantin Mardagiu, au avut loc primele alegeri pentru deputații de mahalale, atunci când, din rândul locuitorilor cu drept de vot, au fost aleși următorii deputați: Constantin Cartieanu – pentru mahalaua Sfântul Nicolae; Răducan Sărdănescu – pentru ulița bisericii Domnești; Constantin Frumușanu – pentru ulița Băroi; Chiriță Corbeanu – pentru mahalaua Sfinților Apostoli; Constantin Stolojanu – pentru mahalaua Romanești și Matei Pojogeanu – pentru mahalaua Botorogi.

Conducătorii orașelor, potrivit noilor reglementări, se numeau ”președinți”, primul conducător al orașului Târgu Jiu fiind Răducan Sărdănescu iar primii membrii ai ”sfatului orășenesc” au fost aleși în persoana numiților: Costache Măldărescu, Neagoe Stareșin și Dimitrie Gheorghiu.

Mandatul primului sfat orășenesc a fost unul destul de anevoios datorită faptului că persoanele care au făcut parte din acesta nu aveau noțiuni temeinice și nici experiență referitoare la activitatea ce trebuia desfășurată în administrația locală.

La 18 decembrie 1832 în sediul administrativ al orașului Târgu Jiu s-au organizat noile alegeri ale sfatului orășenesc la care au luat parte aleșii mahalalelor în persoana următorilor: Constantin Frumușanu, Constantin Roșianu, Constantin Stolojanu, Vasile deputatul, Radu Barbovici, Naidin fiul lui Marin, Ion Râmniceanu, Păun Abagiu și Ioan Constantin. Aceștia au ales dintre boierii și neguțătorii ”cinstiți” ai orașului pe Dumitrache Urdăreanu, ca președinte, Ștefan Românescu, Neagoie Stareșin și Ioniță Protopopescu membrii și Vasile Popovici casier al ”cutii” magistratului, urmând ca ”scriitorul” cancelariei să fie ales ulterior de către președintele magistratului. ”Cutia magistratului” era locul unde se păstrau veniturile orașului și era administrată de un casier ales prin vot.

Începând cu data de 1 ianuarie 1833, în Țara Românească a intrat în vigoare ”Regulamentul Orășenesc”. Având în vedere faptul că datorită suspiciunilor de fraudă privind modul neregulamentar în care au fost desfășurate alegerile din luna decembrie a anului 1832, Răducan Sărdănescu împreună cu membrii ce făceau parte din sfatul orășenesc au  rămas în continuare la cârma orașului.

Noile modificări implementate au deschis o nouă eră spre modernizarea societății urbane. Principiile elaborate prin capitolul V din Regulamentele Organice ”Pentru Sfaturile Orășănești du prin orașele Prințipatului Valahii” descriu, cum poate fi mai bine definit la vremea respectivă, scopul noilor modificări administrative bazate pe principiul conform căruia ”îngrijirea pentru toate cele ce privesc la buna fericire a unui oraș nu poate fi mai bine încredințată decât acelora carei mai cu deosebire să folosesc din trânsa”. Atât pentru orașul București cât și pentru restul orașelor din țară s-a hotărât ca locuitorii acestora să-și stabilească singuri interesele referitoare la conducerea și administrarea urbei lor, alegându-și din rândurilelor deputații din rândurile cărora se alegeau sfaturile orășenești formate dintr-un președinte, un casier și doimembrii care să îngrijască de buna administrare a îndatoririlor stabilite.

Locuitorii cu drept de vot ai orașelor trebuiau să fie de ”lege creștinească”, să aibă vârsta de 25 ani împliniți, să locuiască în oraș și să fie proprietarii unei averi nemișcătoare în valoare de cel puțin 2000 lei, pentru orașul București valoarea acestei averi să fie de cel puțin 5000 leiiar pentru a putea fi alegător, deputat sau membru al sfaturilor orășenești nu se făcea nici un fel de deosebire referitoare la rangurile boierești. Locuitori cu drept de vot puteau fi și străinii care plăteau o chirie de cel puțin 300 lei în decursul a doi ani și care își declarau opțiunea cu șase luni înainte de alegeri și erau dispuși să renunțe la protecția străină și să se supună la toate îndatoririle la care erau supuși și locuitorii pământeni ai orașelor.

Alegerile pentru deputați se organizau în fiecare mahala de oraș sub supravegherea preoților mahalalelor, astfel fiind aleși ca deputați cei mai cinstiți dintre locuitori și ”cei mai vrednici de credința obștii”. Pentru orașul București aveau să fie aleși deputați unul din 30 alegători, pentru orașul Craiova unul din 20, la celelalte orașe unul din 10 iar în cazul în care numărul de alegători dintr-o mahala era mai puțin decât acest număr, aceștia aveau a se uni cu o alta pentru a se putea organiza alegerile. Numărul deputaților s-a stabilit a nu fi mai mic de 15 iar pentru București de 40, mandatul lor fiind de trei ani.

Deputații aleși din fiecare mahala, aveau să aleagă din rândul lor un număr de patru membrii, iar pentru orașul București cinci, care formau sfatul orășenesc. Cei care puteau să fie aleși membrii trebuiau să îndeplinească anumite condiții printre care să fie locuitori ai orașului unde se face alegerea, să fie în vârstă de 30 ani și să dețină o avere nemișcătoare în valoare de 8000 lei iar pentru orașul București de 20000 lei. Excepție făceau doar locuitorii orașelor Brăila și Giurgiu unde în cazul în care ”nu să va putea îndeplini această trebuință numai cu pământeni, apoi să vor putea alege și din streinii ce vor lăcui într-aceste orașe, și vor avea toate celelalte cerute calități de alegere, și care să vor lepăda de ori ce protecție streină pentru care privesc la sfatul orășănesc.”

Foile de alegători sau buletinele de vot aveau să se întocmească de către sfatul orășenesc pentru fiecare mahala în parte în luna iulie, acestea se publicau în cuprinsul mahalalelor după ce în prealabil se semnau de către conducătorul județului care în cuprinsul lunii august avea să primească și să rezolve reclamațiile referitoare la înscrierile pe aceste liste pe care sfatul orășenesc era obligat a le întocmi doar pentru locuitorii orașului cei mai destoinici a fi deputați sau membrii ai sfatului orășenesc.

Datorită noilor modificări aduse de Regulamentul Organic privind organizarea administrației orașelor, acestea au fost, la început, cu greu percepute și asimilate de cei aleși de către locuitorii cu drept de vot pentru a le conduce destinele, însă, în timp, au dovedit de multe ori că erau buni administratori precum și buni conducători ai obștii. Prin atribuțiile avute se ocupau de administrație dar și de administrarea veniturilor și cheltuielile orașului, îndeplineau atribuții chiar de judecător pentru pricinile mici și altele. Atât deputații cât și membrii sau președinții magistratului în toată perioada regulamentară au luptat pentru organizarea și înfrumusețarea orașului depunând eforturi deosebite pentru repararea și consolidarea drumurilor și a numeroaselor poduri existente în oraș.

Daniel Cismașu

One Comment on “ARHIVE Prima conducere a orașului Târgu-Jiu în perioada Regulamentului Organic”

  1. Daca ,,nemernicii” de la conducerea Gorjului nu se opuneau la reconstructia DN dintre Cerna Sat – Valea de Brazi ( drumul lui Basescu , din presa de atunci ) cred ca aveam una dintre cele mai frumoase si vizitate zone turistice din tara. PACAT ! Dumnezeu iti da dar in gura nu-ti baga ! PACAT ! PACAT ! PACAT ! Am vazut utilajele deja aduse pentru modernizarea drumului, dar a trebuit sa plece deoarece ,, trebuiau facute cu oamenii nostrii !!! ” PACAT !

Comments are closed.