Stan Iscrulescu, om de afaceri originar din Aninoasa, care locuieşte acum în Timişoara e acuzat de furt intelectual de un profesor din comuna natală. Virgiliu Cercelaru probează cu lucrarea sa de diplomă şi cu alte articole publicate anterior, dar autorităţile române nu i-au dar câştig de cauză, pentru că n-a ştiut să se judece.
Virgiliu Cercelaru l-a reclamat la poliţie, parchet şi Garda Financiară pe Stan Iscrulescu (Sandu, cum se semnează), pentru că a plagiat monografia pe care spune că el o scrisese, dar nu i s-a dat dreptate. Omul l-a reclamat pe consăteanul său de înşelăciune, dar n-a putut să şi dovedească cele acuzate: „L-am acuzat de înşelăciune, pentru că mi-a luat manuscrisul şi a promis că mă sponsorizează să public monografia Aninoasei, comuna în care amândoi ne-am născut. Drept mulţumire, am fost de acord să apărem amândoi pe copertă ca autori, dar când a ieşit cartea m-am trezit că el era trecut autor, iar mie mi se mulţumea, pe pagina următoare, pentru că am pus la dispoziţie documente. N-am reuşit, însă, să dovedesc, pentru că martorul pe care l-am propus, deşi ştia adevărul, nu a vrut să dea detalii.”
Cercelaru este hotărât să meargă mai departe cu demersurile sale, mai ales că a aflat că, dacă n-a putut dovedi înşelăciunea, poate dovedi plagiatul. Asta pentru că mare parte din cartea lui Iscrulescu este, aproape cuvânt cu cuvânt, lucrarea sa de grad prezentată la Universitatea Craiova. De asemenea, omul a publicat fracţiuni din ceea ce voia să bage în monografie în diverse reviste şi ziare, ca de exemplu Litua, Timpul şi Gorjeanul.
Ripostă
Cu toate că profesorul, care a făcut 40 de ani de cercetare şi a publicat multe materiale dovedeşte cu materialele publicate că a fost furat, Stan Iscrulescu e senin şi spune că n-are nici o vină: „În primul rând, instituţiile statului au spus că nu sunt vinovat. În al doilea rând, i-am mulţumit domnului Cercelaru pentru ce documente mi-a pus la dispoziţie. I-am pus poze în carte, i-am recunoscut munca depusă. Eu nu consider că sunt autor. Aş prefera să nu mai fie nici un nume pe carte, decât să am asemenea acuzaţii. Eu, oricum, nu am vândut cartea, ci am oferit-o gratuit, deci nu mă poate acuza că am făcut bani din ea.”
O altă ciudăţenie a celei numite Monografia Aninoasei, deşi acest nume apare a coperta 4 a cărţii, e faptul că aproape jumătate din ea este o fotocopie a unei monografii scrisă în anii 30 de un alt autor, care este, oarecum, rudă cu el.
Rămâne de văzut dacă urmaşii primului autor vor cere şi ei socoteală lui Stan Iscrulescu, sau rămâne numai Virgiliu Cercelaru să se lupte cu cel care spune că e autor.
