Pe Jiu, la 200 de de ani și un pic de la moartea pandurului Tudor, s-a petrecut o minune. O muzică, așa cum nu s-a mai auzit și o piesă de teatru cum nu s-a mai văzut în Târgul de pe Jiu, a avut premiera pe 9 iunie 2021, în anul Bicentenarului Tudor Vladimirescu.
Am pășit cu smerenie în sactuarul creat pentru producerea piesei de teatru „Cazul Tudor Vladimirescu”, pentru că, așa cum credeam eu, știam ce se va întâmpla acolo, după ce făcusem un interviu, în timpul repetițiilor, cu Cosmin Brehuță, managerul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu. Mă înșelam, însă. Habar n-aveam ce va urma. N-ai cum să vizualizezi cu ochii minții și mai ales să simți așa ceva, oricât ți-ar explica cineva, dacă nu ești acolo, în public. Trebuie să fii acolo, să te umpli de istorie, de act artistic și de muzică live. Să ți se ridice părul pe tine, de câte ori piesa de teatru, această operă rock, rostită și cântată de actori, cu o muzică ce a fost compusă special pentru ea, acompaniată live pe scenă de trupa Bucium, ajunge la puncte culminante succesive. Să vezi publicul de toate vârstele aplaudând, în picioare, de nenumărate ori, nu doar când se obișnuiește, în mod normal, la o piesă de teatru. Vedeam oamenii cum se temeau, parcă, să nu întrerupă povestea, dar nu se puteau abține să nu aplaude. Aplaudam la una cu ei, deși aveam acolo un rol bine stabilit, acela de a face cronica spectacolului. Dar artiștii își vedeau de povestea lor, neperturbați de ce se întâmpla cu publicul…
Am descoperit în piesă un tânăr actor în rolul lui Tudor Vladimirescu, Mihai Rădulea, de o eleganță, mândrie, tristețe, smerenie, hotărâre, slăbiciune… atâtea caracteristici ce-l reprezintă pe „Domnul Tudor”, dar și pe omul Tudor, cel mistuit de iubire pentru logodnica lui nenuntită, siluită de dușmaul său, mireasa ce-i moare-n brațe și-i împietrește sufletul, făcându-l să îmbrace „cămașa morții” pentru țara lui, nemaiavând ce pierde pe Astă Lume. Actorul Mihai Rădulea a surprins, însă, publicul, nu doar cu modul în care l-a interpretat pe Tudor Vladimirescu, ci și cu vocea sa, cântând, când poruncitor, când de-a dreptul sfâșietor, secondat, de multe ori, de alți actori… printre care, balerini ai Ansamblului Artistic Profesionist Doina Gorjului, pe care i-am vâzut până acum jucând diverse scene, dar pe muțește, nu cântând, ca acum.
La fel de impresionant a jucat și a cântat Oana Marinescu, actriță de la teatrul din Târgu Jiu, care a jucat rolul logodnicei marelui pandur, ce moare încă din prima parte a piesei, dar revine, ca o nălucă, în momentele cheie, pentru a-l veghea și a-l proteja de cei ce-i vor capul.
Monumental, ca întreaga piesă, de altfel, este momentul de la final, după ce Tudor e decapitat. Personajele vin spre public, îi iau pe spectatori de mână, îi conduc prin scena al cărei spate se deschide și ajung pe malul Jiului. Muzica se aude în continuare, iar în întunericul de la miezul nopții, apare pe apă o plută luminată, ce-l duce pe Tudor, pe iubita lui și pe acel Tudor, om de rând, ce fusese sacrificat în locul pandurului, la un moment dat, spre Cealaltă Lume… Iar artiștii aprind lumânări… pentru a le lumina calea…
Cântec, dans, istorie, lumini… umbre… numai dacă mergi să vezi spectacolul poți realiza dimensiunea extraordinară a acestei producții, cu peste 100 de oameni implicați activ, făcută să captiveze spectatori de toate vârstele. Această producție a lăsat publicul fără cuvinte, înfiorat, uimit de faptul că actori de la teatrul din Târgu Jiu pot juca atât de bine într-o piesă de teatru de un asemenea nivel. N-ar fi avut, însă, cum să ajungă la acest nivel și să realizeze o astfel de operă, fără cei care au construit această poveste: reputatul regizor Gavriil Pinte, cel care este și autorul scenariului, scenograful Roxana Ionescu, muzicianul Andi Dumitrescu, Formația Bucium, coregraful Mălina Andrei, consultantul în probleme de istorie Gheorghe Gorun și, nu în ultimul rând, managerul Teatrului Dramatic Elvira Godeanu, Cosmin Brehuță, cel care a jucat rolul lui Alexandru Ipsilanti la fel de monumental cum a condus acest proiect unic, cel mai mare pe care l-a avut, vreodată, teatrul din Târgu Jiu. Sunt mulți alții, pe care n-am să-i mai numesc aici, pentru că sunt foarte mulți, dar care au, fiecare, un foarte important rol în acest eveniment teatral unic, pe care Târgu Jiul trebuie că-l merită…
Așa au decis Primăria și Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu să celebreze Bicentenarul Tudor Vladimirescu, iar cu astfel de lucrări, Târgul de pe Jiu face câte un pas în față în viața culturală a României.
