Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Şcoala » Strategia României privind investițiile în infrastructura școlară elaborată cu încetinitorul

Strategia României privind investițiile în infrastructura școlară elaborată cu încetinitorul

Submitted by on 2 July 2017articol citit de 383 ori | No Comment

 

În cursul anului trecut, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic(CNDIPT) a încheiat cu Banca Mondială un acord în scopul elaborării Strategiei României privind investițiile în infrastructura unităților de învățământ. Incapacitatea țării noastre de a absorbi fonduri europene și prea multele necunoscute din gestionarea infrastructurii unităților școlare a făcut ca acest deziderat să fie extrem de îndepărtat. Până atunci, Guvernul a demarat un nou program de investiții în infrastructura școlară la fel ca până acum, investim mult în spații de a cărei viabilitate nu suntem siguri. Este imperios necesară apariția unei Strategii în domeniu, proiect pe care săptămânalul ”Vertical” îl susține.

 

Guvernul României a solicitat asistență tehnică Băncii Mondiale pentru realizarea de investiții strategice în infrastructura de educație. Astfel, Banca Mondială și Ministerul Educației Naționale prin CNDIPT, au semnat un Acord pentru Servicii de Consultanță prin care se va furniza asistență pentru luarea unor decizii informate privind investițiile în infrastructura de educație. Va fi elaborat un proiect de Strategie privind investițiile în infrastructura unităților de învățământ, punctul de pornire pentru pregătirea ”Strategiei naționale a României privind investițiile în infrastructura unităților de învățământ”.

Cel puțin teoretic, lucrurile ar fi trebuit să meargă în direcția bună de vreme ce se au în vedere trei repere fundamentale: analiza amplă a datelor cantitative și calitative în România, constatări rezultate din cercetări internaționale, principii directoare corelate cu prioritățile naționale și europene. Urmărind cel de-al treilea reper fundamental, se urmărește creșterea participării la toate nivelurile de învățământ, reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii, creșterea ratei de absolvire, îmbunătățirea tranziției către învățământul superior, creșterea calității și relevanței și promovarea învățării pe tot parcursul vieții.

Proiectul  amintit s-a născut dintr-o speranță și ar putea muri tot ca deziderat, se bate pasul pe loc într-un domeniu vital. Este adevărat că în țara noastră factorii de decizie se confruntă cu o serie de provocări de natură demografică, financiară, socială, organizatorică și educațională atunci când trebuie să investească în educație, doar că de prea multe ori în ultimii ani s-au reabilitat școli în care nu se mai regăsesc elevi sau avem investiția care este lipsită de utilități pe care primăria avea obligația să le pună la dispoziție. Cei care au legătură cu sistemul educațional știu că investițiile în acest domeniu au și alți factori de care trebuie ținut cont pentru a se vedea un progres. Constatăm la aproape trei decenii de la finalul regimului comunist că învățământul românesc a avut de suferit, calitatea acestuia plasându-ne sub nivelul anului 1989.

 

 

Tot cu wc-uri în fundul curții

 

Statisticile europene sunt necruțătoare cu românii, un număr semnificativ dintre aceștia au grupurile sanitare tot în fundul curții ca și strămoșii lor. Nici școlile nu fac excepție, aproximativ 40% dintre acestea nu dispun de grupuri sanitare în interior  deși legea spune altceva. Lipsa de utilități adecvate creează în timp un handicap pentru elevii din respectivele școli care obțin rezultate mai slabe la învățătură.

În general, școlile din România nu sunt supraaglomerate potrivit normativelor europene. Astfel, 58% dintre școlile din România au o capacitate xcedentară în raport cu numărul elevilor înscriși. Majoritatea școlilor se află la una din extremitățile spectrului, puține școli având o capacitate adecvată. Doar 10% dintre școlile din România sunt supraaglomerate, iar aproximativ o treime dintre au o capacitate adecvată. Și la acest capitol ar fi de discutat fenomenul care se produce în România, elevii de la periferie migrează spre școlile de centru iar cei din suburbii spre zona urbană.

Potrivit specialiștilor care au făcut recomandări în cazul României, este nevoie de o prioritizare a investițiilor către acele școli gimnaziale, licee și școli profesionale  care corespund nevoilor pieței de muncă. La nivelul țării, creșterea ratei de ocupare a forței de muncă este concentrată, în mod disproporționat, în anumite regiuni ale țării și în sectoare ale economiei care necesită forță de muncă înalt calificată.

Strategia viitoare va trebui să țină cont de șapte categorii de factori: schimbările demografice, condițiile fizice ale infrastructurii educaționale, riscul de părăsire timpurie a școlii, nivelul de performanță al elevului, cadrul socio-economic, localizarea, legăturile cu piața forței de muncă.

Prioritate-îmbunătățirea calității mediilor de învățare

 

Specialiștii Băncii Mondiale au câteva recomandări  pentru România unde prioritatea este acum îmbunătățirea calității mediilor de învățare. Astfel, se recomandă înființarea unei agenții care să-și asume responsabilitatea atât pentru coordonarea pe verticală și pe orizontală, dar și pentru reglementarea principalelor relații de răspundere dintre actorii instituționali. O altă recomandare vizează evaluarea impactului infrastructurii educaționale asupra rezultatelor procesului de învățare, în principal asupra rezultatelor școlare, întrucât o astfel de evaluare poate prezenta utilitate nu numai pentru fundamentarea politicii la nivel național. Foarte interesant și greu de îndeplinit în cazul școlilor supraaglomerate(cele centrale din fiecare oraș), o altă recomandare vizează îmbunătățirea ”caracterului natural” al spațiilor  de învățare din școlile din România, în special din punctul de vedere al luminii naturale, temperaturii și ventilării.

”În România nu se mai pune problema infrastructurii școlare în sensul că nu am avea termopane, tavane false și chiar acces la Internet. Se pune problema calității demersului didactic și aici investițiile trebuie să acopere alte necesități și să elimine cele două schimburi din majoritatea școlilor urbane. Provocarea următorilor ani, inclusiv al Strategiei de care vorbim, este de a corecta capacitatea inadecvată a infrastructurii de educație în raport cu evoluțiile demografice, situație persistentă la diferitele niveluri de învățământ. Asociația ȘCOALA GORJEANĂ împreună cu N-SAT TV și Vertical va iniția în perioada următoare o serie de dezbateri  pentru a impulsiona factorii de decizie să ne ofere o Strategie adecvată acestui domeniu” ,a declarat prof. Cornel Șomîcu, președintele Asociației ȘCOALA GORJEANĂ.

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a comment!

This is a Gravatar-enabled weblog. To get your own globally-recognized-avatar, please register at.