Ştiu că nu-i frumos să te bucuri de răul altuia, dar, de această dată, da, mă voi bucura. Mă voi bucura când voi vedea cum aroganţii burtoşi şi puhavi şi arogantele cocoane cu fundul mare de atâta stat pe scaun, care credeau că s-au născut funcţionari la stat şi nimeni nu-i poate da jos de acolo, vor fi daţi afară. Mă refer la acei dumnezei cărora nu le atingi cu prăjina de nas, la care trebuie să mergi cu căciula în mână, sub care trebuie să ascunzi o ciocolată sau alt semn distinctiv, ca să poţi îndrăzni să-i deranjezi de la convorbirea cu un coleg, de la cafea sau şi mai grav, de la telefonul instituţiei, pe care-l consumă ca să stea de vorbă cu Tanti Aglaia de la Însurăţei. Aceşti indivizi care sunt plătiţi din taxele şi impozitele contribuabililor au început, deja, să tremure din guşi, la gândul că nu vor mai câştiga zeci sau chiar sute de milioane pe lună ca să stea pe scaun şi să învârtă la hârtii. Acum, că se vorbeşte de disponibilizări masive în sistemul bugetar, abia aştept să-i văd pe împricinaţi cum vin la privaţi cu căciula în mână, să-i angajeze. Sau să-şi facă şi ei o afacere de familie, cum sunt nenumărate în România, iar când vor trebui să-şi ia salariul să constate că nu pot, pentru că puţinii bani agonisiţi prin muncă se vor duce pe taxe şi impozite reţinute cu forţa prin blocarea conturilor, bani ce vor ajunge la stat, pentru a fi plătiţi să învârtă hârtii foştii lor colegi, care au avut norocul şi pilele necesare să rămână pe funcţii. De asemenea, foştii aroganţi vor simţi efectele unei legislaţii aberante, aceea de a fi nevoiţi să plătească TVA la facturile emise, indiferent dacă le-au încasat sau nu, iar acum, cum cu plata facturilor e mai greu, din cauza crizei care a dus la lipsa de lichidităţi, nici măcar nu-i poate acuza cineva că nu sunt buni administratori, motiv pentru care trebuie să plătească. Atunci vreau să-i văd pe foştii funcţionari la stat, ce şi-au bătut joc, ani la rând, de privaţi, aceşti foşti burtoşi puhavi şi foste cocoane cu fundul mare de atâta stat pe scaun, cum devin din ce în ce mai firavi, stresaţi că n-au ce pune pe masă copiilor după 10-12 ore de muncă pe zi, stresaţi că riscă să-şi piardă casa, pentru că au făcut credit să plătească dările, iar apoi nu se mai ţin de el. Ah, cât îmi doresc să-i văd trudind, fără al 13-lea salariu, fără „premă” de vacanţă şi fără sindicat, care să ţipe când le sunt deranjate faldurile de la jabou. Aşa să le-ajute Dumnezeu!…
consolarea ca am avut dreptate strigind ani la rand ca pe noi ne omoara birocratia intretinuta ca si arma de aparare de bugetari. in acest moment e tardiva, dar cine stie, niciodata nu e prea tirziu..
ce ne doriti sa vi se intample dvs.
e usor sa scrii de rau .
pacat ca nu va informati mai bine inainte sa scrieti si generalizati doar de dragul unui tiraj mai mare fara sa va ganditi ca loviti si in oameni nevinovati
Dragă Aurelian. Nu am generalizat deloc. Am scris că mă bucur că burtoşii puhavi şi cocoanele cu fundul mare de atâta stat pe scaun care ne-au tratat cu aroganţă până acum, pe noi cetăţenii, merită să fie daţi afară şi să ajungă că se roage de privaţi să fie angajaţi. Aşa să-mi ajute şi mie Dumnezeu, dacă-i tratez pe oameni cu aroganţă, pentru că despre aceşti bugetari scriam. Nu mă supăr de urare, doar că pe mine, oicum, nu mă poate da patronul afară, pentru că acela sunt eu. Dar, am o întrebare. Vă număraţi printre bugetarii descrişi mai sus, că aşa se înţelege din comentariul de mai sus?