În România anului 2014, încrederea publică în instituţiile fundamentale ale ordinii democratice este la pământ. Concurenţa sănătoasă a partidelor care ar trebui să furnizeze stabilitate politică este înlocuită de conflicte, veritabile lupte de gherilă politică și de „înţelegeri oculte” ale intereselor particulare oportuniste. Opoziţia ia forma unor facţiuni, unite în perioada în care s-au aflat la putere, doar de exerciţiul corupţiei, iar astăzi de frica răspunderii penale. Nimic nou până aici, veţi spune, căci toate acestea vă sunt prea bine cunoscute.
România anului 2014 nu parcurge doar o perioadă de criză economică, mult prelungită celei din 2010, socială, morală şi politică, ci şi una de încredere, de credibilitate, de autoritate şi nu în ultimul rând de soluţii. Acestea din urmă sunt cele care lipsesc cu desăvârşire, sau au fost transformate în unele de compromis. Deşi am avut patru alternanţe la guvernare în ultimii 24 de ani, democraţia românească încă dă semne de oboseală, în loc să se consolideze. Vorbim despre soluţiile de compromis ale unei clase politice dominată de tare precum lipsa de onestitate, secretomania, incapacitatea de a produce legi bune, interesele speciale, contractele preferenţiale şi blocarea accesului oamenilor la cei care iau decizii.
Ce vor atunci românii? Cu siguranţă nu o societate controlată de un stat atotputernic constituie obiectivul de perspectivă, dar nici una aruncată în haos de pieţe dezordonate aflate în goană după profituri mincinoase. Specialiştii s-au grăbit să afirme în ultima vreme că eșecul politicilor de dreapta din România ar putea „să retrezească din adormire concepţiile falimentare şi învechite despre un stat care naţionalizează economia, dar ar fi o eroare şi mai mare ca statul să asiste pasiv la dezmăţul corupţiei sau al pieţelor nereglementate care distrug peste noapte comunităţi întregi de oameni.” Ca întotdeauna specialiştii spun totul şi nimic.
Avem nevoie de un nou președinte, de o nouă imagine a României în relațiile internaționale, dar cel mai important, de o nouă mentalitate a românilor. Trebuie să fim mai uniți ca niciodată, mai responsabili cu noi, dar și cu viitorul acestei țări.