Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » IMAGINI ÎN CUVINTE Primăvară cu ploi de mai

IMAGINI ÎN CUVINTE Primăvară cu ploi de mai

Submitted by on 10 June 2019articol citit de 625 ori | No Comment

                  Te-nveleşte câmpul cu miresmele verdelui crud, surâd culorile-n dumbrăvi, sporindu-ţi primăvara-n suflet. Murmur adânc se-aude dinspre plaiul izvoarelor, o grabă sălbatică  aţâţă unda râurilor, năvală şi nelinişte e-n matca neumblată a pâraielor adormite pe văi. Nori grei şi plumburii se bulucesc de peste munţi, pe după dealuri, de după codri înalţi cu păduri de fag şi stejar. Furtunile o iau înaintea zorilor, se zburlesc în creştetul cerului în miez de zi şi hurduiesc serile şi nopţile zdruncinând tot universul.

                  Fulgere ciudate, aprige şi rămuroase, se răsfrâng între cer şi pământ zgâlţâind pacea naturii, linii de foc sălbatic aprind uneori arbori de plută sau sălcie făcând ca trăsnetul să fie fenomenul care îngheaţă gânduri şi inimi. Ropotind în perdele dese şi înalte, uneori în valuri şi cascade de apă, cu stropi grei şi ageri, ploile învelesc în răcoare orizontul şi pornesc la vale şiroirile limpezi ori tulburi peste întinderi verzi şi zâmbet de floare, tăvălind trupul ierbii şi înecând în albii efemere culturile şi osârdia oamenilor.

                  Ferăstruiţi de paloşul luminii, norii coboară-ndată în grămezi dezorganizate dincolo de coama dealurilor. Dincoace de obârşia bolboroaselor, apele Orlei au ieşit în câmp şi au acoperit toată priveliştea, încât spre satele Celei, Costeni şi Izvarna nu zăreşti decât marea de ape născută din ploile lui mai, care au plâns ore în şir prin aceste locuri, altădată uitate de darul stropului celest. Musteşte-n fiorul apei firul pur al ierbii. Pâlcuri de sălcii rămuroase îşi desenează cu mândrie chipul peste întinderea verdelui mătăsos al câmpiei dintre Tismana, Vânăta şi Godineşti.

Stoluri de berze, cu zecile, cu sutele, s-au coborât din înaltul albastrului strălucitor sau dintre valuri de nori, să adulmece covorul ierbii în orizont de lizieră, proiectând peste cortina pădurii superbe statui cu „ghiocei” târzii, mirifice siluete alb-negre, graţioase, în tăcerea şi imensitatea verdelui cuprins de mângâierea ploilor. Cu cataligele scufundate în marea de ape ascunsă la piciorul firului de iarbă, emblematicele păsări cu cioc roşu caută brotăceii răsfăţaţi de efemera reîntoarcere a ploilor. Printre pâlcurile de salcâmi, turmele ciobanilor din Tismana aşteaptă timpul prielnic să ia drumul văii spre stânele din Păltinei, Şarba, Frumosul şi alţi munţi aleşi din ramura sudică a masivului Vâlcan. Înmărmuriţi în preajma colibelor, măgarii împovăraţi cu cele trebuitoare meşteşugului din împărăţia munţilor, îşi fac socoteli pentru urcuşul spre pajiştile dinspre ceruri.

                  Prin grădini şi livezi, ploile au primenit rodul. S-au ales repede merele în ram. Au cules raze în obraji cireşele şi vor să aprindă crengile cireşilor din sat. Copiii sunt nerăbdători să guste din miezul fructelor. Sunt ale lor şi le aşteaptă cu multă nerăbdare an de an. Mi-aduc aminte cum încărca Baba Sanda tulpina cireşului cu mărăcini, să nu pătrundem spre comorile surâzătoare ale coroanei pline de belşug. Era cel mai timpuriu dintre cireşii din Dealul Stancăi, se cocea mai devreme iar noi ne căţăram cu toată uliţa satului în ramurile lui binecuvântate de rod şi lumină.

Nu ni se întâmpla ca în povestea cu Mătuşa Măriuca, dar am mai fost şi noi surprinşi de stăpână şi-atunci alunecam ca jderii pe poalele cireşului şi o zbugheam mintenaş în pădurea de salcâm, lăsând baba în suduieli pe lângă trunchiul pomului blagoslovit. Şi fragile de sub tăpşanul viei au început să se pârguiască. Şi căpşunile     s-au înroşit şi ard printre frunze ca nişte bulgări de jar rupţi din soare. E viguros zmeurişul din umbra gardului şi se pregăteşte de înflorire. S-au prins răsadurile de roşii şi-s bine întrupate legumele şi zarzavaturile din preajma casei. Păienjeni de rouă s-au agăţat de rămurişul de mărar.

Şi-a rotunjit coroana cu lăstari zdraveni, ziditori de rod, vişinul plantat de bunicul în primăvara anului trecut. În jurul lui, cartoful şi-a înălţat oştirea şi prevesteşte spor în toamnă, la recoltat. Şiraguri cu stropi mari de ploaie s-au aşezat pe tulpinile de lămâiţă şi le apleacă-n umbra merilor. S-a împodobit cu miresme toată grădina. Urcă aer curat şi odihnitor pe vale. Apare soarele-n fereastra norilor şi sloboade suliţe de lumină în tâmpla arborilor frunzoşi. S-a îmbuibat pământul cu apă şi râde verdele de-atâta viaţă. Creşte izvorul în fântâni şi codrul răsună de cântec! Primăvara lui mai împlineşte rodul. În curând vor înflori viile. Şi teiul se pregăteşte de floare. Se primenesc miresmele satului!

                  În dealurile dinspre Peştişani, pădurea stejarilor fără vârf răzleţiţi în largul peisajului îşi adună amintirile acceptând gestul inconfundabil al perdelelor de ploaie. Turme de oi se slobod spre stâne, la Seuca. Culegători de ciuperci se ivesc pe cărăruia ce iese din desiş de dumbravă. Învăluitoarea boare a fâneţelor ne vrăjeşte la margine de drum. Spre Gureni şi Valea Mare, plaiul a albit de flori. Frăsinica de câmp încântă cu farmecul ei toată panorama dinspre Piatra Boroştenilor.

Undeva, peste şopotul unui pârâiaş, un stadion rupe glia din talpa plaiului. Nu înţeleg ce ar căuta fotbalul aici, când în vatra satului, lângă şcoală, alt stadion moare aşteptând tinerimea. Au fost alungate mai la vale cirezile de vite. Peisajul cu cai albi, bruni şi roşcovani este tot la vale, poiana lor a fost muşcată de excavatoare şi transformată în mormane de piatră şi argilă. Peste puţină vreme, zarva galeriilor sportive va înlocui concertul păsărilor care vor alege să cânte pe altă scenă. Cu toate acestea, pe malurile Bâltişoarei au înflorit sânzienele şi drăgaica. Mai sunt câteva zile până la Rusalii. Vine vara!

Comments are closed.