În acest an, februarie s-a arătat mai primăvăratic ca altădată. Din depărtările tainice ale vremii, chiar în prima zi a lui martie, iarna s-a-ntors niţel pe-acasă, slobozind din înalturi de cer valuri de fulgi zdrenţăroşi şi mari, învăluriţi în aripi de vânt rece. S-a lăsat ger prin nopţi şi zile, cu flori de gheaţă-n oglinzi de râuri şi ţurţuri subţiri pe la streşini. Nu i-a păsat deloc că, la capătul timpului, îl aşteaptă martie, cu dor de soare şi căldură, cu speranţe pentru germinări şi primeniri de an agricol cu polimă bună. Acesta a fost februarie, o lună mai puţin zgribulită, fără acoperământul cojoacelor de nămeţi, prea surâzătoare şi şăgalnică pentru anotmpul alb, dar pusă pe şotii faţă de luna lui Mărţişor, care era deja pregătit să coboare în viaţa sătenilor cu flori de bucurie în suflet, cu mult dor de a purcede spre treburile primăverii şi celelalte împliniri de peste an.
Aşa intră acum primăvara în viaţa noastră, cu mărţişor şi fulgi de nea, mărţişor curat şi frumos, purtător de noroc şi belşug. Au tăcut un pic lăutele prin crâng. Ferindu-se de tăişul vântului rece, mierlele s-au retras în ascunzişuri. Ghiocelul s-a deschis încă din ianuarie prin grădini, întărindu-ne speranţele, ca să doarmă acum chitic sub stratul firavei ninsori. Nu are încă lacrimi pe obraji, e puţin mai lungă aşteptarea lui faţă de anii trecuţi, dar este o aşteptare tămăduitoare pentru ochiul şi spiritul omului. Nu regretă că ne-a vestit de primăvară chiar în zilele lui Gerar, cu flori mari şi albe, parfumate şi gingaşe. Orgolios şi plin de sănătate, parcă voia să ne amintească să nu ne mai grăbim la acţiune, să mai odihnim în iarnă şi să chibzuim îndelung pentru lucrurile mari şi durabile ale anului …
Nu mai clipocesc pâraiele! Malurile sunt franjurate cu dantele de gheaţă. Nici mâţişorii din sălcii nu s-au deschis. Aşteaptă mângâieri tandre de soare cald şi blând. Prin ferestrele pădurilor pudrate de fiorul alb al iernii, lumina primăverii coboară spre prundişuri căutând sălaşele seminţelor. Mugurii tac în ramuri şi sevele nu şi-au înteţit încă urcuşul spre cuibul frunzelor nenăscute. Nu sunt foarte departe clipa şi spectacolul înfrunzirii. Se poate ca acesta să fi început totuşi, cu actorii care lucrează deja cu mult sârg în culisele anotimpului germinării.
Printre aşternuturi de zăpadă, în vetre de târguri, flăcăi şi fete îndeosebi, oameni diverşi, cu priviri curioase şi insistente, fără să încerci a le citi pe feţe vârsta, căutau între ofertele tarabelor mărţişorul preferat. Să fie ghiocelul, simbol al împrimăvărării timpului şi vieţii! Să fie coşarul, aducător de belşug! Să fie trifoiul cu patru foi, purtător de noroc! Să fie o potcoavă, o inimioară, un peştişor, ori alte simboluri ale firii şi dăinuirii, cu dedicaţie pentru cele dragi, întru dorinţa de a fi frumoase ca primăvara, de a se bucura de bine, de sănătate şi împliniri odată cu împământenirea primei zile a anotimpului îndelung aşteptat!
Urările ce însoţesc sărbătoarea mărţişorului vin din freamăt fecund de inimi şi gânduri liniştitoare, întru îndepărtarea iernilor din sufletele oamenilor, mult prea răvăşite de dezlănţuirea maladiei pandemice, de alte trufii ale netrebnicilor acestei lumi prea răscolite de interese şi tendinţe subversive. E o dorinţă firească pentru iubitorul de adevăr, de cuminţenie şi ordine în viaţă. E sănătoasă iarna din jurul nostru, iarna din parc, iarna din codru, iarna de pe creştetul ghioceilor, dar e tristă şi dăunătoare iarna din noi! Această iarnă ne împovărează simţirile şi stinge în noi dorul de viaţă! Poate, lumina primăverii va linişti şi va limpezi cugetele stinghere, iluminând iar mintea şi fapta celor rămaşi fără speranţă! Cu siguranţă, mărţişorul, atât de dorit şi aşteptat, înlăcrimează iarna, încântă trăirile şi împlineşte visările! El e taina cea mare a primăverii, a existenţei în primăvară!
… Arc peste timp şi peste anotimpuri. Printre obiceiuri şi tradiţii, Baba Dochia îşi face treburile ei legendare. Ieri a fost prima zi de primăvară, ziua semănatului. Azi, a doua zi din noul anotimp, semnifică vara cu lucrul culturilor întemeiate prin coborârea seminţei în brazdă. Mâine, va fi a treia zi şi ea va reprezenta anotimpul toamna, cu trăsături şi particularităţi ce ţin de culesul recoltelor. Dacă vom fi atenţi la comportamentul vremii în aceste trei zile de debut de primăvară vom avea semnale referitoare la evoluţia vremii în vara şi toamna acestui an.
Până atunci, gândiţi-vă, oameni buni, doar la strălucirea clipei în care aţi dăruit iubitei mărţişorul cu fir răsucit în alb-roşu, la bucuria şi sentimentele care însoţesc acest gest plin de frumuseţe şi nobleţe umană. Este momentul în care primăvara intră din nou în sufletele noastre. Firul de mărţişor prins deasupra inimilor umple ochii de bucurie, dă putere şi înflorire vieţii. Argintul din mărţişorul iubirii şi respectului pentru frumuseţea vieţii este menit să ne încununeze zilele cu strălucire, lumină şi multă sănătate. Purtaţi-l cu delicateţe şi generozitate! Lăsaţi-l să primenească perpetuu drumul existenţei noastre! Întru puritate şi normalitate! Slavă blândei primăveri, binecuvântată fie înteţirea luminii, mărinimia soarelui adânc strălucitor!
Bun venit, primăverii noastre!
