Emanoil Părăianu şi bravele sale fapte sociale

 399 total views

Una dintre cele mai importante personalităţi culturale ale Gorjului, Emanoil Părăianu a lăsat urmaşilor un testament care a intrat de curând în patrimoniul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale. Iată ce conţine acesta la o primă cercetare.

Pentru târgujieni, Emanoil Părăianu nu este doar un scriitor ci şi un filantrop
Pentru târgujieni, Emanoil Părăianu nu este doar un scriitor ci şi un filantrop

S-a născut, conform actului de stare civilă, la data de 15 martie 1860 în localitatea Isvoarele din judeţul Gorj fiind unul dintre numeroşii membrii ai familiei Părăianu care s-au remarcat în societate ca distinse personalităţi ale ţării.

A fost fiul lui Constantin şi Maria Părăianu, prenumele său din actul de naştere fiind „Manolache” iar în data de 25 martie, acelaşi an, atunci când a fost botezat, ca naş de botez a avut pe Gheorghe Crăznaru, mare proprietar şi un remarcabil personaj politic al judeţului. După ce a urmat cursurile Liceului Militar din Iaşi şi-a început cariera militară la Regimentul 1 Dolj de unde s-a transferat ulterior la Regimentul 18 Gorj. În anul 1910, Căpitanul Emanoil Părăianu a demisionat din armată consacrându-şi restul vieţii literaturii şi politicii fiind imediat ales consilier comunal şi mai apoi deputat.

Moştenirea Părăianu

În anul 1916, bolnav fiind, s-a internat într-un sanatoriu din Bucureşti unde a şi decedat ulterior. Locuitorii oraşului dar şi toţi cei care l-au cunoscut l-au apreciat şi l-au respectat aşa cum se cuvine, fiind caracterizat într-o publicaţie a vremii astfel:
„Suflet mare, înainte de a-şi da obştescul sfârşit, Căpitanul Pârăeanu, s-a gândit cum ar putea, ca şi după moarte, să mai poată fi de folos neamului. Şi a găsit mijlocul: căsuţa lui bătrână, de lângă Prefectură, singura avere ce-i rămăsese de la părinţi, – căci el, în viaţă, nu s-a gândit să strângă averi – a lăsat-o prin testament Garnizoanei Târgu Jiu, pentru a se face din ea CERCUL MILITAR.”
Pe lângă bravele fapte realizate de Căpitanul Emanoil Părăianu de-a lungul vieţii sale am remarcat din însuşi testamentul său depus într-un plic la casa de fier a Tribunalului Gorj în anul 1914 şi păstrat de anul acesta în depozitele Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, plic pe care se află scrisă menţiunea „Aici este închis Testamentul meu, care conţine ultimele mele voinţe din viaţă. Scris şi subscris de mine – Căpitan Emanoil Părăianu”. Pe lângă această menţiune plicul este sigilat cu un sigiliu ce are literele E şi P suprapuse iar deasupra de acestea se află o coroană.
Testamentul întocmit de acest remarcabil personaj militar, politic şi cultural este întocmit cu o măiestrie de scriitor distins într-o cronologie raţională lăsându-şi astfel ultimele dorinţe pentru eternitate şi urmând ca moştenitorii săi testamentari să i le îndeplinească:
„Cunoscând nestatornicia lumei aceştia şi neştiind ceasul când voi părăsi-o – În amintirea a tot ce mi-a fost drag şi scump, am hotărât următoarele după încetarea mea din viaţă:
În semn al iubirei ce am simţit pentru tovarăşa şi scumpa mea soţie Constanţa, născută T. Frumuşeanu – Şi pentru devotamentul, îngrijirea şi mângăerea cu care m-a fericit trăind – O las stăpână peste averea mea mişcătoare şi nemişcătoare ca să se bucure cât va trăi de uzufructul ei – Afară de cinci mii de lei pe care îi las scumpei mele surori Emilia Doctor Urbeanu, pe care îi va primi la expirarea celui din tâi act ipotecar, din valoarea căru-i va fi suficient ca să primească această sumă.
După încetarea mea din viaţă, banii care se vor găsi în casă fie în numerar, fie în efecte publice, fie în înscrisuri ipotecare; soţia mea Constanţa va fi obligată la expirarea contractelor de împrumut să transforme toţi banii în efecte publice garantate de Stat şi depunându-le la casa de consemnaţie să beneficieze de venit.
După încetarea soţiei mele din viaţă, toată averea mişcătoare rămasă de la mine, se va împărţi deopotrivă între nepoatele mele Maria şi Constanţa, fetele fratelui meu Constantin Părăianu – Dacă însă soţia mea ar înceta din viaţă înainte de măritişul sau la majoratul lor, averea rămasă, să nu poată fi ridicată de nimeni, rămânând spre fructificare până la majoratul sau măritişul lor, când fiecare va avea dreptul să-şi ridice partea sa.
După moartea soţiei mele Constanţa – Pentru propăşirea şi întărirea Armatei, care este sprijinul, mărirea şi fericirea neamului Românesc – Las Ministerului de Război: Casele mele, rămase moştenire de la mătuşa mea Efima Pleşoianu, împreună cu dependinţele, grădină şi curte situate în acest oraş, strada Parângul, cu îndatorire de a înfiinţa în trânsele un Cerc (Club) militar pentru ofiţeri de toate armele din Garnizoana Târgu Jiu.”(Va urma)

Daniel Cismaşu