Este cunoscut faptul că la început de secol XX, scriitorul Alexandru Vlahuță, în călătoriile sale prin țară pentru a scrie ,,România pitorească’’, a poposit și la Novaci, venind dinspre Târgu-Jiu. Iată cum descrie scriitorul Alexandru Vlahuță momentul sosirii la Novaci:
,,Pe la prânz intrăm în Novaci, un sat lung, de nu se mai sfârșește, așezat la poalele munților, în frumoasa vale a Gilortului. Casele albe, învălite cu draniță, răsar ici-colo, prefirate pe tăpșanele cuprinse de livezi. Prin mijlocul satului trece Gilortul, punând în mișcare, cu undele-i harnice, mori, pive și joagăre, de-al căror vuiet răsună zăvoiul de arini, ce se-ntinde de-a lungul râului…’’.
A doua zi, însoțit de doi plăieși înalți și trupeși, a pornit-o pe drumul munților, făcând un popas de câteva ore la Titvele. A plecat apoi spre Păpușa, Mohorul, ajungând până la Piatra Tăiată. În cele trei zile de drumeție prin munți a rămas fascinat de frumusețile întâlnite în cale.
După călătoria prin munți, s-a înapoiat la Novaci, într-o sâmbătă seara, unde, ,,A doua zi, duminică, e horă mare la cârciuma din mijlocul satului. Ce chipuri rumene și frumoase au novăcenii și ce curat se poartă, și câtă cuviință e în vorba, în privirea, în mișcările lor! Pe aici n-au putut răzbate nici dresurile, nici stămburile orașelor’’.
Urmează o descriere a înfățișării locuitorilor, a portului, a jocurilor care se practicau la hora novăceană la început de secol XX.
Informațiile care s-au transmis din generație în generație ne spun că însemnările de călătorie de la Novaci ar fi fost scrise la umbra teiului din centrul satului. Este vorba de teiul de lângă clădirea fostei Bănci Populare ,,Gilortul’’. Același tei care zeci și zeci de ani a adunat în jurul său pe cei care veneau să se răcorească cu o bere la umbra lui, dar și locul unde în repetate rânduri s-a organizat hora novăceană.
De câțiva ani, teiul nu se mai vede. Este vorba de teiul din interiorul cazematei, nu de cel din exterior. O cazemată i-a acoperit toată fața. Știu ce este o cazemată, așa că nu mă poate contrazice nimeni. O structură bine fortificată care să protejeze de inamic. Un sistem de protecție și apărare. Oare de ce inamic a trebuit protejat teiul lui Vlahuță?
Este o mare rușine pentru orașul nostru că s-a construit așa ceva în jurul teiului, care strică și imaginea ,,Minunii de la Novaci’’ ridicată de oamenii de elită ai Novaciului. Uitați-vă cum arată cazemata! Este o lipsă totală de cultură, de păstrare a obiectelor de patrimoniu, fiindcă, teiul, prin faptul că acolo a scris Alexandru Vlahuță însemnările din călătoria la Novaci, este obiect de patrimoniu. Acolo trebuie dărâmată acea cazemată și redată valoarea teiului, iar lângă tei trebuie plantată o tăbliță cu inscripția: ,,Aici este locul unde a poposit scriitorul Alexandru Vlahuță și a scris despre Novaci în volumul <România pitorească> la început de secol XX’’.
Ar fi multe de spus, mai ales despre șmecheriile prin care a fost înstrăinată clădirea fostei Bănci Populare ,,Gilortul’’, care, chiar prin denumire arată că era a poporului, deci obiect de patrimoniu.
Constantin Dîrvăreanu
