Constantin Brâncuși, una dintre cele mai importante figuri ale artei moderne, a fost un sculptor vizionar și un spirit profund conectat la marile frământări și transformări ale secolului XX. Deși creația sa este în general percepută ca fiind concentrată pe dimensiuni estetice și filosofice, existența sa s-a intersectat subtil și semnificativ cu marile evenimente planetare, reflectând în mod indirect, dar profund, preocupările și tensiunile epocii sale. Genialul sculptor continuă să inspire și să impresioneze lumea întreagă prin forța expresivă a operei sale și prin capacitatea de a transcende granițele culturale, temporale și spațiale.
În ultimii ani, numele și creația sa au fost prezente cu pregnanță în cadrul marilor evenimente internaționale, confirmând rolul de ambasador cultural al României în lume.
Printre evenimentele emblematice organizate în anul Olimpiadei de vară de la Paris (2024) a fost găzduirea la Centrul Georges Pompidou a celei mai ample expoziții Brâncuși.
Într-un gest de recunoaștere și celebrare a influenței pe care Brâncuși a avut-o asupra modernismului parizian, această expoziție a reunit zeci de lucrări de patrimoniu, printre care „Sărutul”, „Muza adormită”, „Pasărea în văzduh” și „Domnișoara Pogany”, toate reflectând sinteza dintre tradiția arhaică românească și viziunea universalistă a artistului. Evenimentul a consolidat, încă o dată, statutul lui Brâncuși nu doar ca artist român, ci ca un pilon fundamental al artei moderne internaționale
Un alt moment major al „prezenței românului universal” a fost organizarea Expoziției Brâncuși în anul desemnării Timișoarei drept Capitală Culturală Europeană (2023).
Timișoara înnobilată de Expoziția Brâncuși
Expoziția a reconfigurat în mod inovator dialogul dintre publicul contemporan și universalitatea mesajului brâncușian, contribuind semnificativ la afirmarea valorilor artistice românești în peisajul cultural european.
În anul 2024 Constantin Brâncuși a fost evocat și „prezent” în două mari capitale culturale ale lumii: Londra și Tokyo. Această prezență simbolică, dar profund semnificativă, confirmă ubicuitatea operei sale, care transcende limitele geografice și temporale, consolidându-i statutul de creator universal și vizionar.
Sezonul de cercetare intitulat „Brâncuși and Britain”, desfășurat în primăvara anului 2024 sub egida prestigioasei Henry Moore Foundation, a marcat o etapă esențială în înțelegerea influenței reciproce dintre sculptorul român și scena artistică britanică. Această inițiativă a scos în evidență dialogul artistic subtil dintre Brâncuși și arta britanică modernă și a subliniat relevanța contemporană a esteticii sale – o estetică a esențializării, a purității formei și a spiritualității materiale.
În același an, la peste 9.000 de kilometri depărtare, în Tokyo, la Muzeul Artizon, s-a desfășurat o amplă expoziție intitulată „Brâncuși – Carving the Essence”. Această expoziție a adus în prim-plan fascinația lumii asiatice pentru simplitatea sofisticată a lucrărilor lui Brâncuși, în perfectă consonanță cu filosofia zen și principiile estetice nipone. Expoziția a fost primită cu entuziasm de publicul japonez și de specialiști în artă modernă, consolidând recunoașterea globală a titanului de la Hobița.
De asemenea, Jubileul din anul 2025, organizat la Roma, a prilejuit o serie de manifestări culturale de anvergură „Brâncuși” sub egida Academiei României din Roma.[1]
Brâncuși la Academia României din Roma
Călătorind în anul jubiliar 2025 la Roma, am descoperit prezența românească la tot pasul: turiști români, exuberanți și vocali, înscrisuri în limba română, comercianți cu îndemnuri de a li cumpăra marfa. La Roma te simți ca acasă. Sorgintea noastră latină ne facilitează înțelegerea și comunicarea. Avem în dicționarul nostru vreo două mii de cuvinte asemănătoare cu cele din italiană. Dar, sunt și prezențe perpetue. Brâncuși este peste tot. Este și aici, în Valle Giulia, la Academia României din Roma.
În luna martie, luna în care genialul sculptor Constantin Brâncuși a plecat în neființă, dar a intrat în veșnicia memoriei urmașilor, la Institutul Cultural Român din cadrul Academiei României din Roma, în anul jubiliar 2025, s-a conferențiat despre Brâncuși: „Sărutul lui Brâncuși la Târgu Jiu și pretutindeni”
A fost dedicată o amplă serie de conferințe, expoziții și momente comemorative operei și filozofiei brâncușiene. În acest cadru s-a evidențiat latura profund spirituală și simbolică a operei sale, în contextul unei Europe aflate în căutarea unor noi paradigme de coeziune culturală și identitară.
Toate aceste evenimente demonstrează că Brâncuși nu este doar un sculptor de origine română, ci un creator inegalabil care a schimbat pentru totdeauna sensul și forma artei moderne. Operele sale sunt astăzi nu doar exponate de muzeu, ci simboluri vii ale unei viziuni transculturale, profunde și esențiale. Ele servesc drept punți între civilizații și epoci, fiind integrate în marile narațiuni culturale globale.
Prin opera sa, Brâncuși a reușit să transpună într-un limbaj plastic universal valorile și simbolurile arhaice românești. Într-o lume tulburată de conflicte, migrații și rupturi identitare, el a oferit o punte între rădăcinile culturale și universalitatea umană. A fost implicat indirect în marile dezbateri privind identitatea culturală europeană și mondială, devenind un adevărat „ambasador tăcut” al unei Românii profunde, capabile să inspire și să se integreze într-un dialog global.
Ubicuitatea lui Brâncuși în peisajul artistic internațional nu este un simplu efect al circulației operelor sale, ci o expresie profundă a universalității mesajului său artistic. Într-o lume în căutare de repere identitare și spirituale, Brâncuși devine un liant între culturi, un ambasador cultural al României și un simbol viu al dialogului intercultural. Opera sa transcende epocile, fiind percepută deopotrivă ca modernă și atemporală, ca esențială și transcendentă.
Această prezență multiplă a lui Brâncuși în spații geografice și culturale distincte reafirmă ideea că arta autentică nu are granițe, iar Brâncuși nu aparține doar României, ci întregii umanități. Fie că este analizat în universul postmodern britanic sau contemplat în rafinamentul japonez, Brâncuși rămâne un model de coerență artistică și de gândire vizionară, un creator care, prin esențializare, a atins universalul.
Într-un context în care patrimoniul cultural joacă un rol tot mai important în dezvoltarea sustenabilă a societăților, opera brâncușiană devine un reper nu doar estetic, ci și educativ, formativ, strategic. Prezența lui Brâncuși este mai mult decât o constatare: este o invitație la reflecție și redescoperire a valorilor esențiale, care ne unesc dincolo de timp și spațiu.
Implicarea sa în marile evenimente planetare s-a manifestat prin arta sa — o artă care a dialogat cu timpul și l-a transfigurat. Într-o lume marcată de războaie, dezrădăcinări și reconstrucții, el a oferit o formă de echilibru, de meditație și de speranță. „Arta poate salva omenirea” – era convingerea lui Brâncuși.
Prezența lui Brâncuși la marile evenimente internaționale ale secolului XXI reflectă valoarea universală a operei sale și dorința comunității culturale internaționale de a redescoperi, prin intermediul artei, o sursă profundă de umanism, simplitate și înțelepciune. România, prin Brâncuși, continuă să fie parte activă a discursului cultural global, oferind lumii nu doar un artist, ci o conștiință mereu vie. Brâncuși rămâne un permanent ambasador al spiritului românesc la marile evenimente culturale mondiale.
[1] Academia României din Roma este o instituție științifică și culturală înființată la propunere lui Nicolae Iorga (ca și „sora” ei, École roumaine de Fontenay-aux-Roses, lângă Paris).
GEORGE NICULESCU
