Primul dascăl din zona Găleșoaia-Stejerei a fost Barbu Rovența, cel care a absolvit Școala Normală în 1844. Acesta a activat la catedră mai multe decenii, remarcându-se și prin alte activități culturale. Așa cum știm deja, mai mult de un deceniu după Revoluția pașoptistă școlile au fost închise de către autorități. După Barbu Rovența au urmat la catedră Dumitru Ionescu și Ion Velican. În 1878 s-a clădit o școală de către săteni la Găleșoaia, cea care avea mari probleme două decenii mai târziu. La începutul secolului al XX-lea, la Stejerei se ridică prima școală din această zonă.
Barbu Rovența a încetat din viață în 1879, nu înainte de a finaliza o școală cu ajutorul sătenilor. Din 1880 a fost numit învățător la Stejerei și Găleșoaia, Dumitru Ionescu, absolvent al Școlii Normale din Iași. În 1900 îl avem învățător pe Ion Velican, cel care raporta la 8 decembrie 1900 că ”localul de școală din această comună s-a clădit de săteni în anul 1878 și actualmente se găsește în stare rea”. Tot acestuia I se datorează ridicarea primei școli la Stejerei în 1904.
Barbu Rovența, un apostol al învățământului
În anul 2024 se împlinesc 180 de ani din momentul când Barbu Rovența era investit oficial învățător la Găleșoaia și Stejerei. Pe lângă activitatea efectivă de la clasă, Barbu Rovența a reușit să construiască o școală pentru copii din zonă. În 1877, învățătorul a reușit să implice autoritățile locale și sătenii pentru construcția unei școli. Școala construită într-un an era din lemn, cu o sală de clasă lungă de 6 metri și latră de 4 metri și o cancelarie. Pe vremea aceea, învățământul continua să aibă un profund caracter religios, dar se introduseseră și discipline noi ca Istoria și Geografia.
Întorcându-ne în timp, Eforia Instrucțiunii Publice se adresa în 1860 acestuia: ”Domnului Barbu Rovența, învățătorul satelor Stejerei și Găleșoaia, județul Gorj, plasa Ocolului din înaltul decret al domnitorului cu data de 10 iulie expirat, s-a înființat foaia sătească sub numirea de ”Monitorul comuneloru” care va ieși odată pe fiecare săptămână, joia și se va împărți în număr îndestulătoriu prin toate satele țerei. Această foaie, destinată spre a răspândi luminile și binefacerile instrucțiunei întră locuitori și ai lumina asupra intereselor lor particulare , nu și-ar putea ajunge scopul dacă nu s-ar lua măsuri spre a se citi și explica tuturor cetățenilor de prin comune. Eforia Instrucțiunii Publice pune dumitale serioasă îndatorire ca unuia ce ești însărcinat a da bunul exemplu în acea comună ca în toate duminicile să citești și să explici articolele cuprinse în acea foaie”.
Dezvoltarea învățământului la Stejerei
Tânărul Dumitru Ionescu a preluat cu elan tineresc misiunea luminării satelor din comună începând cu 1880. Acesta va întocmi recensământul populației școlare din cele trei sate ale comunei Stejerei. După zece ani, la școala din Stejerei sosea învățătorul Ion Velican care va rămâne la catedră până în 1912. De asemenea, Ion Vlădoianu(1912-1937) și Ion Tatomir (1921-1964) au fost doi dascăli care au marcat învățământul din zonă.
Învățământul a funcționat în localul școlii construit în 1878 la Găleșoaia până în 1904. Atunci, în 1904 se dădea în folosință o școală în satul Stejerei, construită din lemn, cu două săli de clasă și o cancelarie. Memoria timpului a reținut meritele învățătorului Ion Velican care a coordonat cetățenii în efortul de construcție a școlii pe terenul donat de către Vasile Rovența. Încă din 1903, acesta solicitase Revizoratului Școlar Județean Gorj un nou local de școală la Stejerei, satul de centru al comunei, care mai cuprindea satele Găleșoaia și Pinoasa.
Efectivele școlare au crescut constant. Dacă până la 1900 erau câteva zeci de elevi, secolul XX aduce schimbări importante. În anul școlar 1903-1904 erau înscriși 66 de elevi. Sporirea numărului de elevi a dus la înființarea celui de-al doilea post de învățător la Stejerei începând cu anul 1921. În anul școlar 1938-1939 la școala Stejerei erau doi învățători la un număr de 92 elevi.
După 1944 lucrurile se vor schimba fundamental. În fiecare sat s-a înființat câte o școală primară cu clasele I-IV iar școala Stejerei a primit statut de școală generală cu opt clase. După 1948 avem o etapă de școală elementară de 4 ani(1948-1953), școală elementară de 7 ani (1953-1964), școală generală cu clasele I-VIII, din 1964 până la începutul strămutării în 1977. Și numărul de posturi didactice a crescut de la 2 în 1948, la 6 în 1953 și la 13 în anul școlar 1968-1969. În anul școlar 1969-1970, școala a funcționat cu 11 clase I-VIII, având un efectiv de 251 elevi: I-20 elevi, II-18 elevi, III-12 elevi, IV-14 elevi, V-55 elevi, VI-36 elevi, VII-46 elevi, VIII-45 elevi. Sistemul de organizare era simplu și similar prezentului, învățământul primar se făcea în fiecare sat, cel gimnazial prelua și elevii de la Găleșoaia și Pinoasa, pe lângă cei din Stejerei.
La fel ca și Găleșoaia, la Stejerei au trait și au lucrat renumiți meșteri olari.
Școala de ceramică de la Târgu-Jiu
Prima şcoală de ceramică și-a deschis porţile în Oltenia, la Târgu-Jiu, din iniţiativa localnicilor şi cu autorizaţia Ministerului Instrucţiunii Publice, la 1 octombrie 1900.
Şcoala avea o secţie elementară la care se primeau absolvenţi ai şcolilor primare urbane sau rurale, precum şi cei ce au una sau două clase secundare, şi altă secţie artistică, la care se înscriau absolvenţi a 3 sau 4 clase secundare şi care vădeau talent pentru desen. Obiectivul acestei şcoli, precizat cu toată claritatea în prospectul său, trimis spre popularizare Prefecturilor din ţară. Acesta consta în crearea şi organizarea sistematică şi artistică a industriei ceramice din ţară, pentru a se opri importul de vase de lut, faianţă şi capitoluri, pentru a se crea o nouă industrie naţională şi, drept urmare, noi resurse pentru asigurarea existenţei unei bune părţi a populaţiei locale. Istoricul Tudor Nedelcea ne-a lăsat Programul de studii, ilustrativ pentru profilul şcolii, cuprindea următoarele obiecte de învăţământ: „1) desenul şi pictura ceramică, 2) desenul tehnic, 3) modelarea, 4) lucrarea vaselor în lut, smălţuirea şi arderea lor, 5) tehnologia, 6) morala, 7) istoria artelor, stilurilor, istoria descoperirilor ştiinţifice în legătură cu aplicarea lor în industrie şi arte, istoria originei şi dezvoltării artelor tehnice şi industriilor, 8) noţiuni de mineralogie, geologie, chimie şi fizică, 9) limba română, 10) aritmetica şi contabilitatea, 11), istoria universală şi a românilor, mitologia şi geografia comercială şi industrială, 12) higiena”.
Programul de studii urmărea şi pregătirea generală a cursanţilor, pentru că „numai astfel scopul ce urmăreşte această şcoală va fi pe deplin atins, căci nu e destul a forma muncitori îndemânatici, perfect stăpâni pe mânuirea materiei şi a instrumentelor, nu e destul a le preda meşteşugul, după metodele cele mai perfecţionate, ci mai trebuieşte încă a forma indivizi înarmaţi cu toate luminile ştiinţei, pătrunşi de puterea gustului, stăpâniţi de cultul frumosului, în putinţa de a cerceta, studia, înţelege modelele de mare valoare artistică şi chiar de a crea producţiuni originale”.
Școala a avut profesori renumiţi de peste hotare dar și din zonă.E vorba de profesorii: I. Wirnstl, fost elev al Academiei de arte industriale din Viena şi cunoscut pentru picturile sale pe sticlă la ferestrele monumentale din biserica jubiliară din Viena, care preda desenul şi pictura ceramică, de H. Fröhlich, fiul unui mare fabricant ceramist, care, pe lângă studiile teoretice, are şi o îndelungată practică în cele mai renumite fabrici de ceramică din Europa. Profesorii din țară erau: Aurel Diaconovici, inginerul-şef al judeţului Gorj, pentru modelare, tehnologie şi istoria artelor; I. Moisilu, directorul şcolii, pentru desenul tehnic, higienă şi contabilitate; preotul I. Mălăescu, pentru morală; Ştefan Bobancu, pentru limba română şi geografie; I. Popescu, pentru aritmetică, fizică, chimie, geologie şi mineralogie; Ştefan Ciuceanu, pentru istorie şi mitologie.
Şcoala avea o durată de 3 ani, fiecare an şcolar începea la 1 septembrie şi dura până la 29 iulie. Chiar în primul an de existenţă, şcoala este frecventată de 30 de elevi, majoritatea din judeţele Gorj, Romanaţi, Vâlcea, Prahova. (Va urma)
Bibliografie:
- Mihail Pasere, Mihail Daniel Pasere, Monografia Rovinarilor:județul Gorj, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2014
- Cornel Șomâcu, File din istoria școlii gorjene, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2010
- Vasile I. Popescu, Monografia Școlii generale din satul Stejerei-Pinoasa comuna Cîlnic, județul Gorj, 1969.
- Tudor Nedelcea, Școala de ceramică de la Târgu-Jiu, în LUMINA, 23 septembrie 2019
