Războiul din societatea românească pentru o Justiție corectă și eficientă a ajuns într-o nouă etapă. Procurorii în general, și cei anticorupție în special, sunt pe cale să piardă din privilegiile neconstituționale pe care le-au avut în ultimii ani. Cei care și-au aservit Parchetul în ultimii ani, de la celebra și ilegala decizie a procurorului comunist Monica Macovei din 2005 și până astăzi, când numirea procurorilor a trecut în sarcina lui Băsescu în dauna CSM, disimulează cu greu disperarea de a pierde o pârghie foarte importantă de putere. O parte din organismele europene au intrat în această luptă din România nu de dragul românilor, nu pentru că am fi statul cel mai corupt din UE după spusele lui Macovei și Kovesi și gașca lor, ci pentru imunitatea care se acordă capitalului străin.
După ce ani de zile au folosit Curtea Constituțională a României ca să justifice orice, inclusiv păstrarea la putere a lui Băsescu în 2012 după ce mare parte dintre români hotărâseră altceva, cei care controlează Justiția ”independentă” de tip macovist urlă că acest organism a încălcat …Constituția și că președintele statului nu ar trebui să respecte o decizie absolut obligatorie. Apelul la nerespectarea legii, adică la anarhie, le-ar fi adus în alte țări dosare penale, la noi ei sunt cei care fac dosare penale celorlalți. Românii sunt împărțiți acum pe această problemă deoarece sunt victimele unui imens aparat de propagandă media, doar că tot mai des, în viața de zi cu zi, constată că Justiția nu este ce se declară iar autoritățile încalcă drepturile omului.
Personal, nu știu cum se va termina acest război româno-român pentru Justiție. Cred că toți cetățenii au același interes, cinste și corectitudine, nu aș băga în aceiași oală pe politicieni și magistrați. Doar că bună sau rea, avem o singură Constituție care trebuie respectată de toată lumea. Bunăoară, fără să fiu specialist în drept dar profesor de istorie, e clar că prerogativele de numire ale președintelui Republicii sunt condiționate de propunerea pe care o avansează o altă autoritate. Adică, pe înțelesul ”norodului” după cum spunea Tudor Vladimirescu, Președintele își însușește propunerile specialiștilor din Ministerul de Justiție, CSM sau Guvern. Este și normal din cel puțin două motive, Președintele are imunitate iar procurorii sau judecătorii nu pot fi selecționați decât de o autoritate competentă. Dacă am reținut bine, judecătorii şi procurorii sunt numiţi de Preşedintele României la propunerea CSM. Preşedinţii de instanţe sunt numiţi de Preşedintele României la propunerea CSM. Procurorii – şefi, respectiv şefii de parchete sunt numiţi de Preşedintele României la propunerea Ministerului Justiţiei pentru că potrivit Constituţiei, aceşti procurori funcţionează în cadrul Ministerului Public, sub autoritatea ministrului Justiţiei. Deci unde ar fi problema deciziei CCR? Bineînțeles, nu este nici una dar Predoiu, Prună, Dănileț ș.a. sunt nume de tristă amintire care au compromis de prea mult ideea de Justiție.
Dacă am mers până acolo încât nici deciziile CCR nu se mai respectă, dacă procurorii și judecătorii nu pot fi trași la răspundere atunci când greșesc cu rea credință(la ordin, corupție etc), nu prea mai sunt șanse de trăit în această țară. Da, știm, Liviu Dragnea e corupt, PSD-ul e și corupt și vinovat că nu dispare să câștige Orban alegerile, dar dăm foc la țară pentru asta? Mai știm că Orban, Blaga, Predoiu, Oltean și mulți alții nu au făcut nimic, statul de drept a constatat că doar Elena Udrea a furat, dar nu cumva e prea mult? O duduie îmi tot repetă șabloane pe pagina de Facebook,va fi absolventă de Drept pe la Timișoara, fericiți cei săraci cu duhul! Apără-ne, Doamne!