În ciuda faptului că este una dintre cele mai importante regiuni ale României, Oltenia se confruntă cu importante probleme economice, cauzate în principal de lipsa acută a locurilor de muncă.
După 1990, în condiţiile unui proces de restructurare a economiei relativ încet şi întârziat, întreprinderile cu capital majoritar de stat au devenit necompetitive. Supradimensionarea lor ca număr de salariaţi a îngreunat procesul de restructurare, neexistând capacitatea necesară de absorbţie a forţei de muncă disponibilizate, îndeosebi în zonele care au ajuns să devină aproape complet dependente de un sector industrial.
Din punct de vedere economic şi social, cea mai afectată zonă este zona minieră a Gorjului, unde dependenţa faţă de minerit rămâne semnificativă. Activităţile de extracţie a cărbunelui se află în recesiune, procesul de restructurare minieră începând doar din 1997. Închiderea întreprinderilor şi a exploatărilor miniere nerentabile a mărit numărul şomerilor, determinând astfel grave consecinţe sociale şi economice. De asemenea, lipsa locurilor de muncă în zonele urbane şi creşterea costurilor de întreţinere a locuinţelor a determinat migraţia populaţiei şomere spre zonele rurale, unde practică o agricultură ineficientă.
Judeţul Olt a fost, de asemenea, unul dintre judeţele unde procesul restructurării industriale a avut drept consecinţă pierderi de locuri de muncă. Dar, spre deosebire de judeţul Gorj, Oltul este un judeţ puternic agricol, o mare parte a angajaţilor din industrie reorientându-se către activităţi agricole.
Industria lemnului din zona montană şi subcarpatică a înregistrat, în ultimii ani un recul puternic, din cauza reducerii capacităţii de export, urmare a devalorizării dolarului. Aceasta rămâne, în mare parte, tributară unei producţii cu valoare adăugată redusă, destinată unor pieţe puţin exigente (ţările nord-africane).
Reţeaua IMM este slab structurată şi are o volatilitate mare din cauza lipsei unor planuri de afaceri coerente, a susţinerii cu capital şi a managementului corespunzător.
Nivelul redus de dezvoltare al regiunii se datorează şi volumului scăzut de investiţii străine directe, regiunea atrăgând doar 1.9 miliarde euro (reprezentând 3,7% din totalul acestora până la finele anului 2010), ceea ce o situează pe poziţia a şaptea între regiunile ţării, precum şi a faptului că nivelul creditelor angajate de agenţii economici sunt de 6312.4 milioane lei, reprezentând doar 5.3% din totalul creditelor angajate la nivelul ţării (la 30 noiembrie 2011).
În acest context Strategia de Dezvoltare a Regiunii Sud – Vest Oltenia, discutată în cadrul simpozionului „SOS Oltenia” reprezintă o oportunitate pentru relansarea economică a Regiunii Oltenia. Lansat la iniţiativa Federaţiei Naţionale Mine – Energie şi a Asociaţiei Patronale Miniere (Patromin), acest proiect doreşte atragerea celor mai importanţi factori din mediul privat, politic, administrativ şi social încât astfel prin măsurile şi soluţiile concrete, să se decidă ceea ce este mai bine pentru Oltenia. Un subiect important abordat la simpozionul “SOS Oltenia” a fost reprezentat de înfiinţarea
Complexului Energetic Oltenia, care se va realiza în baza HG 1024/2011 prin contopirea Complexului Energetic Rovinari, Complexului Energetic Turceni, Complexului Energetic Craiova şi SNLO Târgu Jiu. Urgentarea procesului de înfiinţare a CE Oltenia este imperios necesară pentru asigurarea stabilităţii economice a Regiunii Oltenia.
