Sfânta Cuvioasă Parascheva, care se prăznuiește pe 14 octombrie, s-a născut în secolul al XI-lea, în localitatea Epivat, pe malul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (actualul Istanbul). La doar 10 ani, auzind în biserică îndemnul Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze” (Marcu 8, 34), a hotărât să își dăruiască hainele săracilor.
Cu timpul, Parascheva a ales calea pustniciei și s-a retras în pustiul Iordanului, dedicându-se unei vieți de rugăciune. În jurul vârstei de 25 de ani, un înger i-a apărut în vis și i-a cerut să se întoarcă în locurile natale, unde urma să își lase trupul pământului și să se înalțe la Dumnezeu.
După moartea sa, trupul Sfintei Parascheva a fost descoperit neputrezit și plin de mireasmă, iar credincioșii au înțeles că se află în fața unui semn divin. După ce moaștele sale au fost așezate în biserica Sfinților Apostoli din Kallicrateia, au început să se petreacă vindecări miraculoase.
De-a lungul secolelor, moaștele Sfintei Parascheva au călătorit prin mai multe locuri, inclusiv la Tărnovo, Vidin, Belgrad și Constantinopol, până când, în anul 1641, au fost aduse la Iași, de domnitorul Vasile Lupu, ca răsplată pentru ajutorul său acordat Patriarhiei Ecumenice. Sfânta Parascheva este venerată nu doar de români, ci și de bulgari, greci, sârbi și alți creștini ortodocși, care se roagă la moaștele ei pentru ajutor și binecuvântare.
Cultul Sfintei Parascheva, supranumită și Sfânta Vineri, se leagă de tradiții populare vechi, fiind considerată protectoarea călătorilor, a femeilor și a fetelor tinere, dar și aducătoarea de frumusețe și binecuvântări celor ce îi cer ajutorul cu evlavie.
