Pagini de eroism scrise de eroii Gorjului (I)

În luna octombrie, mai mult ca în orice altă perioadă a anului, Gorjul și comemorează eroii de acum 99 de ani. Chiar dacă bătălia de la Podul Jiului este tratată ca un eveniment secundar, așa cum a și fost în planul confruntărilor militare ale momentului, a reprezentat o pagină de istorie pe care trebuie permanent să ne-o reamintim. Dacă reședința Gorjului nu ar fi fost apărată cu eroism de civilii orașului, mii de soldați români ar fi căzut prizonieri prin evoluția rapidă a frontului. Încercăm în mai multe numere să evocăm cele petrecute cu aproape un veac în urmă.

 Iată cum arăta Podul Jiului la vremea confruntărilor din Primul Război Mondial
Iată cum arăta Podul Jiului la vremea confruntărilor din Primul Război Mondial

Moment important din trecutul acestor meleaguri, bătălia de la Podul Jiului a avut parte cu trecerea timpului de o exagerare sau, dimpotrivă, de o reducere a rolului jucat prin prisma războiului din vremea respectivă. Dacă unele cărți care se doresc serioase nici nu o pomenesc, altele prin momentul într-un mod absolut obiectiv.

O secvență de film

Confruntarea de la Podul Jiului apare descrisă de Constantin Kirițescu în ‚’Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1918’’, vol. I, și parcă ne și imaginăm ca într-un film cele întâmplate: ‚’În timpul luptei, pe la amiază, o coloană inamică, în forță de o companie și jumătate, cu mitraliere, reușește să se strecoare printre grupul nostru central și detașamentul din stânga și ajunge în marginea de vest a orașului, la podul de fier al Jiului. Vestea se răspândește cu iuțeala fulgerului în oraș. O revoltă și o însuflețire extraordinară cuprinseră pe locuitorii mândrului orășel. ‚La pod, la pod, să nu lăsăm pe nemți să intre în oraș!’, strigau toți din toate părțile. În cea mai mare grabă se organiza apărarea podului cu concursul unui comisar de poliție, care adunase și el câțiva sergenți de oraș și cu o companie de 150 milițieni. (…) Cu un entuziasm de nedescris, ”trupa” de apărare a Târgu Jiului lua poziția în spatele digului de pe malul râului, lângă grădina publică a orașului. Coloana de bavarezi încercă să intre pe pod, dar fu primită cu salve de focuri. Încercările repetate ale dușmanului nu reușiră; voinicii apărători îl țineau în respect pe celălalt mal. (…) Femei curajoase îngrijeau pe răniți chiar lângă linia de luptă și cărau muniții luptătorilor. Printre ele se distingea prin curajul și înflăcărarea ei o tânără, Ecaterina Teodoroiu, care mai târziu va câștiga, prin moartea ei eroică, dreptul de a rămâne în istorie cu numele de eroina de la Jiu.”
Există relatări numeroase despre evenimentele de la Podul Jiului și despre rezistența localnicilor, mai mică sau mai mare după consemnările vremii. Este certă participarea la confruntare a civililor, cercetașilor, jandarmilor și pensionarilor, cei care puteau să se afle în oraș la vremea respectivă. Și cum nu se putea lupta cu mâna goală, aceștia au primit armament, şi împreună cu efectivul redus al companiei de miliţie s-au îndreptat spre podul de peste Jiu. Generalul C. Găvănescu nota într-o carte document-„Războiul nostru pentru întregirea neamului” că „A fost unul dintre cele mai mari şi înălţătoare tablouri ale copiilor între moşnegi luptând alături pentru ţară… amestecaţi cu câţiva ţărani şi civili, iar lângă ei, imediat în spatele lor, mai multe femei venite şi ele să ajute, pansând pe răniţi, cărând muniţiuni soldaţilor până pe linia de luptă sau încurajând pe luptători. Şi toţi aceştia erau veniţi aici cu voia lor, neîmpinşi de nimeni, nemânaţi de nimeni decât de dragostea de ţară şi de iubirea de neam.”

Podul Jiului

Podul metalic de la Târgu-Jiu a fost realizat între anii 1894-1897, fiind denumit în epocă „Podul Jiului“ sau „Podul Ferdinand“. Așa cum relatăm mai sus, în 1916, acesta a fost martorul rezistenţei localnicilor împotriva invaziei germane. Printre eroii care au apărat oraşul se afla şi tânăra Ecaterina Teodoroiu, supranumită mai târziu „Eroina de la Jiu“. La 100 de ani de la inaugurare, traficul greu al podului a fost preluat de altă construcţie, iar podul metalic a fost demontat şi mutat, iar acum face legătura cu ”insulița” de pe Jiu. O parte din vechiul pod stă însă acum și ruginește într-o altă zonă.