O săptămână „altfel” pentru învăţământul românesc

Loading

Aşteptată de elevi cu mare interes, „Şcoala altfel” din anul acesta nu pare să se ridice la nivelul activităţilor din anii precedenţi. O schimbare a reglementărilor pentru transportul elevilor pentru diverse destinaţii a redus drastic excursiile şi deplasările în ţară, la aceasta adăugându-se şi faptul că dascălii nu s-au mai riscat să strângă bani de la elevi pentru asemenea  activităţi. Guvernanţii au reuşit, deşi nu au fost foarte vocali cei care au spus-o, să îşi pună în cap deopotrivă cadrele didactice, părinţii şi  elevii. Unde mai punem că firmele care se ocupau cu asemenea transporturi au  avut comenzi chiar la jumătate faţă de anii precedenţi în condiţiile în care nu au crescut tarifele.
Ca să dreagă busuiocul, unele instituţii gen ISU, Jandarmi, Poliţie ş.a., au primit ordin de zi pe unitate de la ministerele de resort să primească elevii în această săptămână deşi programările trebuiau făcute cu multe săptămâni în urmă. Cei care merg, şi sunt doar de la nivelul localităţilor respective, au ce vedea dar cei din rural care şi aşa ajungeau greu acum mai vin doar ca excepţii. Apropo, nu am auzit vreun politician, vreun om de afaceri, vreun candidat la ceva că tot vin alegeri, să ofere o excursie gratuită până la municipiul reşedinţă de judeţ, nu ceva mai costisitor, pentru elevii obişnuiţi.
Nu doar că dacă eşti de la Slivileşti sau de la Tismana te costă o căruţă de bani să ajungi la Târgu-Jiu, dar la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, instituţie care probabil s-a privatizat între timp şi nu ştim noi, un bilet a costat în aceste zile 15 lei persoană /spectacol. Credincioşi principiului comercial cu „dincolo era mai ieftin”, am verificat şi la Bucureşti iar biletele pentru copii au fost de cel mult 10 lei. Şi nu cred că domnul Negrescu şi compania se pot compara nici din punctul de vedere al notorietăţii şi nici la alte capitole cu Bucureştiul.
Toate cele subliniate mai sus s-au desprins  din foarte multele mesaje primite la redacţie şi nu am putut decât să subscriem  la ele, mai ales că şi personal m-am izbit de acestea. Dacă tot vorbim de egalitatea de şanse, haideţi să facem ceva ca şi un copil de şcoală rurală să poată vedea un film la cinematograf sau o piesă de teatru. Nu îmi rămâne aici decât să salut efortul Muzeului Judeţean Gorj de a păstra nişte preţuri modice la intrarea în această instituţie, doar 10% dintr-o piesă de teatru jucată la Târgu-Jiu.