Asistăm de câteva zile la o adevărată isterie națională produsă de faptul că un polițist aflat la serviciu a murit în urma unei căzături cu motocicleta. Datorită patimilor politice provocate de intenția de schimbare a Guvernului, nu se mai văd deloc faptele, totul se centrează pe lamentări de genul ”săracul” și că din vina ministrului a fost trimis la moarte. O aiureală mai mare nu s-a văzut în România,până la urmă omul legii, Dumnezeu să îl ierte, era într-o misiune de serviciu iar faptul că a avut un accident poate fi imputabil cel mult firmei care a semnalizat mai mult sau mai puțin corect o lucrare în carosabil. Faptul că polițistul respectiv a avut un accident pe ploaie sau pe uscat, la temperatură de peste 10 grade, nu poate fi imputat autorităților oricare ar fi ele. Dacă a greșit altcineva nu poate fi decât organul care i-a dat permisul de conducere fără ca acesta să stăpânească bolidul respectiv.
Diverse organizații neguvernamentale, racordate la politic după cum se vede, protestează contra vicepremierului Gabriel Oprea în această speță deși nu știm prea clar dacă motivul este acesta sau faptul că ”interesul național” nu a basculat Guvernul. Până la urmă pe cetățeni ar putea să îi intereseze dacă Gabriel Oprea avea drept la coloană oficială și dacă se dovedește că nu sunt constituite condițiile pentru răspunsul favorabil să îl trimită acasă, în virtutea legii sau prin vot, dar a plânge un polițist care a căzut cu motocicleta sau a avut un accident cu mașina, fie și în exercițiul funcțiunii, poate fi mai degrabă un motiv umanitar. Este de înțeles indignarea publică când un om al legii a plătit cu viața faptul că își făcea datoria, ne aducem aminte de polițistul luat pe capotă de un afacerist, dar aici este cu totul altceva. Că a plouat sau era uscat,că era mai frig sau nu, că era într-o coloană sau nu, respectivul este tot un cetățean obișnuit cu drepturi și obligații. Iar motocicliștii știu că în condițiile meteo date nu există motive circumstanțiale pentru accident,o eroare umană sau lucrarea nesemnalizată putând constitui cauza evenimentului nefericit.
S-a pierdut viața unui om, unul care slujea legea, este un eveniment trist și care nu ar trebui să se mai întâmple. Dar ar trebui să înțelegem odată pentru totdeauna că polițistul este tot un cetățean.Respectivul putea să cadă când urmărea un contravenient sau când mergea să își ia shaorma, trist, regretabil dar atât. Dacă luăm de bună ideea că nu ar fi trebuit trimis în misiune ca să nu cadă ar trebui să ne gândim că nici zidarul nu trebuie trimis pe șantier ca să nu-i cadă ceva în cap sau minerul în mină. Ce doream să subliniez eu cu acest prilej este că asemenea accidente se petrec în fiecare zi iar nimeni nu este mai presus de lege!
