Elevii din Bălești l-au redescoperit pe Tudor Vladimirescu

 393 total views

Elevii de la Școala Gimnazială ”Antonie Mogoș” din Bălești au marcat printr-un proiect educativ cei 199 de ani scurși de la Revoluția condusă de Tudor  Vladimirescu. Manifestarea coordonată de catedra de istorie a școlii a presupus prezența unor invitați de marcă precum prof. dr. Albinel Firescu-șef de secție în cadrul Muzeului Județean ”Alexandru Ștefulescu”, prof. Ion Hobeanu-Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, jr. Adrian Tudor-doctorand în istorie și viceprimar al municipiului Tg-Jiu, lector universitar dr. Adelin Ungureanu-Universitatea Petroșani dar și prof. Dan Pupăză, iubitor de istorie locală.

Cu 199 de ani în urmă, în ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu trecea prin zona Cornești a comunei Bălești în drumul său spre Tismana și Padeș. Mai mulți locuitori din zonă îl vor însoți în proiectul finalizat tragic în mai 1821. De aici a început povestea, o lecție de istorie cu mai mulți invitați, pentru elevii din Cornești. Pregătiți la oră de profesorii Elena Fălcău, Dorel Șorop și Cornel Șomîcu, elevii au realizat diverse materiale dedicate evenimentului pe care le-au prezentat colegilor și invitaților. Pe nesimțite, toți cei prezenți au fost purtați ”Pe urmele lui Tudor Vladimirescu” prin tot Gorjul dar și apoi la București și din nou în Gorj. Comunicările prezentate au completat imaginea elevilor despre personajul istoric Tudor Vladimirescu, cel care a îmbrăcat ”cămașa morții” pentru drepturile românilor.Toți cei prezenți au cântat alături de grupul vocal al școlii, coordonat de profesoara Nicoleta Păuliș, ”Marșul lui Tudor”, poate momentul cel mai emoționant al serii.

Profesorul Ion Hobeanu le-a făcut elevilor o trecere în revistă a celor petrecute cu 199 de ani în urmă din punct de vedere documentar. Adrian Tudor i-a purtat pe elevi pe un drum imaginar de la Padeș și Cloșani la București și Tg-Jiu și apoi la Tismana și Padeș, anunțând și o parte dintre evenimentele care se vor organiza la Târgu-Jiu cu prilejul bicentenarului. Profesorul Adelin Ungureanu a vorbit despre memoria lui Tudor Vladimirescu în rândul contemporanilor, prezentând și bancnotele cu acest personaj istoric. Albinel Firescu a vorbit despre un traseu istoric și turistic în Gorj legat de Tudor Vladimirescu care pleacă de la Tg-Jiu, trece pe la Mânăstirea Tismana-Padeș-Strehaia-Mânăsirea Gura Motrului-Vladimir și alte locuri. Profesorul Dan Pupăză a vorbit despre popasul lui Tudor Vladimirescu la Arcani, comună învecinată cu Băleștiul.

Prezentarea profesorului Cornel Șomîcu a vizat alte aspecte ale evenimentelor din 1821.Trebuie spus că nu a fost deloc întâmplătoare alegerea lui Tudor Vladimirescu pentru a conduce evenimentele din 1821, acesta conducea singurul detaşament militar din ţară şi era deopotrivă apreciat de boieri, ruşi şi eterişti. Regretatul istoric Florin Constantiniu făcea o remarcă interesantă în această direcţie: „Omul asupra căruia şi-au îndreptat privirile fruntaşii boierimii a fost slugerul Tudor (Theodor) din Vladimir, numit de aceea şi Vladimirescu… Era un om energic, decis, cu spirit de iniţiativă şi cu lecturi istorice. Capacitatea de comandă şi prestigiul de care se bucura în Oltenia erau temeiuri hotărâtoare de a-i încredinţa lui conducerea mişcării de emancipare”.

Pentru circa 6 săptămâni, Tudor Vladimirescu a fost domnul Ţării Româneşti chiar dacă acest titlu nu l-a avut oficial. Pe 21 martie 1821, Tudor intră în Bucureşti ţinând în mână o pâine mare, semn al păcii şi belşugului. Întâlnirea cu Alexandru Ipsilanti din 30 martie, în casele de la cişmeaua Mavrogheni, dincolo de capul Podului Mogoşoaiei, nu va lămuri lucrurile. Mai mult, eteriştii vor ajunge la concluzia că românul îi încurcă şi trebuie lichidat, lucru întâmplat peste două luni.
Tudor Vladimirescu avea o recunoaştere semi-oficială, mitropolitul ţării, episcopii de Argeş şi Buzău, împreună cu alţi 53 de dregători, îi dăduseră o „carte de adeverire”, în care afirmă că: „pornirea dumnealui slugerului Teodor Vladimirescu nu este rea şi vătămătoare, nici în parte fiecăruia, nici patriei, ci folositoare şi izbăvitoare”. La rândul său, Tudor dăduse un „jurământ” scris prin care se angajase să recunoască ca reprezentant legal al ţării „vremelnica ocârmuire” (practic, boierii rămaşi în Bucureşti).

În mai 1821, când sub presiunea turcilor Tudor va părăsi Bucureştiul, conducătorul Revoluţiei le-a făcut o promisiune de care nu s-a ţinut:„Eu trec peste Olt cu toată Adunarea norodului ca să mă întăresc în mânăstirile ce le-am umplut cu zaherele şi cu panduri; şi nădăjduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să mă ţin acolo multă vreme, ca în nişte cetăţi, până când voi sili pe turci să dea ţării drepturile şi privilegiile ce norodul le-a cerut prin mine de la Înalta Poartă”.
Sfârşitul său era foarte aproape. Silit să ia măsuri în propria tabără cu soldaţii şi căpitanii care se dedau la jafuri şi alte silnicii, el va pierde sprijinul propriilor soldaţi, moment speculat de eterişti care îl vor aresta din mijlocul taberei sale şi îl vor duce la Târgovişte. Despre acele momente, N. Iorga a scris câteva cuvinte memorabile:„L-au judecat? El nu era un om să răspundă. L-au osândit? Ce preţ putea să aibă osânda de la astfel de judecători? A fost omorât noaptea la marginea oraşului, sub geana dealului de pe care priveghează mânăstirea Dealului cu rămăşiţele pământeşti ale lui Mihai”.
Cu siguranţă a fost o crimă. Evenimentul nefericit s-a produs în toiul nopţii (26/27 mai), iar sinistra faptă a fost dusă la îndeplinire de Vasile Caravia, Gherasim Orfanos şi Constantin Cavaleropoulos. Trupul lui Tudor a fost hăcuit cu suliţe si topoare, şi aruncat apoi într-o fântână părăsită. Tudor Vladimirescu părăsea viaţa pământeană pentru a intra în istorie.