În această perioadă a anului mai tot românul de rând este preocupat să-şi umple cămara pentru iarnă, crescând aşadar costul coşului de consum. La mare căutare se află încă murăturile, magiunul şi zacusca, iar pentru că tot scenariul „economiei de toamnă” să arate bine, se lucrează pe toate planurile pentru zugrăvirea unei ambianţe optimiste. Noua rectificare bugetară a adus noi fonduri la Ministerul Agriculturii, cursul valutar scade, declaraţiile optimiste curg valuri şi toată lumea pare mulţumită. Însă înscrierea cursului economiei pe un trend ascendent ne costă aproximativ jumătate de miliard de euro lunar, bani pe care nu-i avem deoarece ceea ce vedem acum în rezerva valutară a ţării sunt banii din împrumutul de la FMI. Evident acest lucru ne va costa infinit mai mult în viitorul apropiat deoarece respectivii bani trebuie returnaţi.
Vă întrebaţi ce au astăzi în comun cuvintele specialiştilor şi coşul de consum al românilor? Într-o economie de piaţă funcţională, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un leu se poate cumpăra mai puţin (aproape nimic), respectiv un leu valorează mai puţin decât valora anterior. După ce ne-am lămurit ce înseamnă inflaţia, precizăm că analiştii devenind pesimişti în privinţa acesteia pentru anul 2013.
Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populaţiei, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse şi servicii o au în măsurarea inflaţiei.
La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv: articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina); bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat); serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe). Comparând preţul coşului de consum în ultimii ani, am ajunge la următoarea concluzie: toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi lună a anului precedent. Inflaţia a crescut constant în ultimii ani şi continuă să crească, în timp ce specialiştii doar îşi dau cu părerea, folosind cuvinte goale de conţinut… asemenea coşului de consum al românilor.
