Un moment important în istoria Novaciului îl reprezintă cumpărarea şi împărţirea la ţărani a moşiei Vlădoianu, care încununează opera lui Dumitru Brezulescu, întemeietorul Băncii Populare Gilortul şi cea mai importantă personalitate novăceană.
La începutul secolului XX, această moşie era stăpânită în indiviziune de urmaşii căminarului Costache Vlădoianu : Elena Rallet din Iaşi, Grigore Palada din Isaccea, C. Palada din Craiova, Maria Vintilescu din Bucureşti, Dumitru P. Antonescu din Bucureşti, Maria P. Antonescu din Piteşti, Romulus P. Antonescu din Piteşti şi Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti. Tot la începutul acestui secol, la 6 ianuarie 1902, s-a înfiinţat în Novaci, din iniţiativa tânărului student D. Brezulescu, Banca Populară Gilortul. Scopul ei era de a oferi credite ieftine ţărănimii, de a contribui la ridicarea spirituală şi materială a satului românesc. Unul din cele mai importante deziderate ale ţăranului român era stăpânirea unei bucăţi de pământ, care să-i asigure un trai decent pentru el şi familia lui. De aceea, Brezulescu s-a hotărât să cumpere această moşie, nu pentru îmbogăţirea personală, ci în folosul celor mulţi şi săraci, care munceau pământul boieresc, dar nu se bucurau de roadele muncii lor. Mai întâi, în aprilie 1904, Banca Gilortul a luat în arendă moşia pentru 5 ani, în numele obştii locuitorilor novăceni. Cum însă obştea novăceană nu avea trebuinţă de întreaga moşie, banca subarendează oierilor sibieni, prin licitaţie publică, munţii: Cerbu, Plopu, Rânca, Larga, Tâmpa şi Pleşa Tâmpei, componente ale moşiei. Distribuirea între membrii obştei a părţilor spre folosinţă din suprafaţa arendată precum şi fixarea sumelor de plată pentru fiecare membru s-a făcut de conducerea băncii, astfel încât toţi sătenii au fost mulţumiţi, obştea neplătind global decât diferenţa dintre arenda totală şi suma încasată de bancă din subarendarea munţilor respectivi. Astfel, Banca nu a realizat nici un beneficiu din această arendă, dar a adus un serviciu gratuit obştii novăcene şi a putut cunoaşte mai bine şi amănunţit valoarea moşiei pe care urma s-o cumpere.
Cumpărarea moşiei Novaci
Între 1905 şi 1907, Banca Gilortul a cumpărat trei sferturi din moşie, după cum urmează: la 19 septembrie 1905, partea lui D.P.Antonescu cu 14 000 lei, la 6 octombrie 1905, cea a Mariei Vintilescu cu 6 500 de lei, la 12 septembrie 1906 a Elenei Rallet cu 100 000 de lei, la 4 august 1907 a Mariei P. Antonescu cu 20 000 lei, la 21 august 1907 a lui C. Palada cu 40 700 lei şi la 15 septembrie 1907 a lui Grigore Palada cu 28 000 lei. În opera sa de cumpărare a moşiei, Brezulescu a fost ajutat de colegul său de facultate, I.G. Duca, director general al Casei Centrale a Băncilor Populare, care, drept recunoştinţă, va fi ales preşedinte de onoare al Băncii Populare Gilortul.
Din cauza unor dificultăţi juridice, Tribunalul Gorj decide ca restul moşiei Novaci, proprietate a Eforiei Spitalelor Civile şi a lui Romulus P. Antonescu, să fie vândută prin licitaţie publică. La această licitaţie urmau să se prezinte şi doi mari proprietari din Zorleşti, fraţii Codin şi Mitroi Pociovălişteanu. Pentru a preîntâmpina posibilitatea ca ţăranii să schimbe un stăpân cu altul, la 29 noiembrie 1907, în ziua licitaţiei, Brezulescu a trimis un grup de 20-25 de novăceni, care să-i împiedece pe cei doi să participe la licitaţie. Era o măsura extremă, dar necesară pentru ca novăcenii să intre în posesia pământului mult râvnit. Când fraţii Pociovălişteanu au ajuns la Tribunal, au fost imediat înconjuraţi de ţărani, care le-au spus să facă cale întoarsă. Feţele crispate ale novăcenilor şi cuţitele care străluceau pe sub mâneci, i-au ,,convins’’ pe cei doi să bată în retragere. Totuşi, avocatul lor Gh. Rovinaru ,,s-a prezentat în instanţă şi a declarat că dl. C. Pociovălişteanu, aflat în sala de şedinţă, este gata de a supralicita la vânzarea moşiei Novaci cu trupurile sale, însă se vede ameninţat de către locuitorii novăceni, aflaţi prezenţi în sala tribunalului şi interesaţi în această vânzare, ca făcând parte din Banca Populară Gilortul, că-l va omorî chiar aci pe loc, dacă va face supralicitarea vânzării moşiei Novaci. Dl. Brezulescu, avocat din partea Băncii Populare Gilortul zise că dl. Pociovălişteanu se poate prezenta să supraliciteze vânzarea, luând şi răspunderea că locuitorii novăceni nu vor provoca nici un scandal.’’. În final, moşia Novaci a fost adjudecată de Banca Gilortul, contra sumei de 400 500 lei, iar la 2 ianuarie 1908 s-a pronunţat ordonanţa definitivă de adjudecare:
,,(…)Tribunalul în unire cu dl. Procuror pronunţă următoarea: Ordonanţa de adjudecare: Ordonă ca adjudecătoarea Banca Gilortului din comuna Novaci să exercite şi aceleaşi drepturi ce avea şi coproprietarii asupra următoarelor imobile: 1) Muntele Larga care se învecinează la nord cu Austro-Ungaria, la sud cu muntele Larga al moşnenilor Pereşti şi Cîrligei, la est cu Austro-Ungaria şi la vest cu munţii Tărtărău şi Sclimoiu al moşnenilor Cernăzeni şi Cânepeşti, pe care se află construită o stână şi sădiri pădure molid. 2) Muntele Rânca, care se învecineşte la nord cu muntele Dâlbanu al d-lui C. Secuireanu, actualmente al d-lui I. Pociovălişteanu, la sud cu muntele Vaca al moşnenilor cernăzeni şi cu muntele Plopu al Eforiei şi copărtaşi, la est cu munţii Corneşu şi Vaca al moşnenilor cernăzeni, la vest cu munţii Redeiu al moşnenilor Hirişeşti, Cânepeşti şi Statul şi cu muntele Dâlbanu al d-lui Secuireanu, actualmente I. Pociovălişteanu, pe care se află una stână şi pădure de fag şi molid. 3) Muntele Plopu, care se învecineşte la nord cu muntele Vaca al moşnenilor Cernăzeni şi Rânca al Eforiei şi copărtaşi, la sud cu muntele Cerbu al Eforiei şi copărtaşi, la est cu muntele Florile Albe al moşnenilor cernăzeni, la vest cu muntele Redeiu al moşnenilor Hirişeşti şi moşneni Novaci Români pe care se află o stână şi pădure de fag cu puţin molid. 4) Muntele Cerbu, care se învecineşte la nord cu muntele Plopu al Eforiei şi copărtaşi, la sud cu muntele Măgura al Eforiei şi copărtaşi, la est cu muntele Tolanu al moşnenilor cernăzeni şi la vest cu muntele Redeiu al moşnenilor Novaci Români pe care se află o stânişoară şi pădure de fag. 5) Muntele Măgura-Măcesele, care se învecineşte la nord cu muntele Cerbu al Eforiei şi copărtaşi, la sud cu delimitarea locuitorilor Novaci Străini, la est cu muchia Gruiu a moşnenilor Cernăzeni şi la sud cu plaiul moşnenilor Novaci Români, pe care se află o stânişoară şi pădure de fag şi mesteacăn. 6) Ciairul (?) cu livezile de pe lângă Novaci Străini, care se mărgineşte la nord cu delimitarea Novaci Străini şi cu livezile moşnenilor Cernăzeni, la sud şi est cu livezile moşnenilor Cernăzeni şi la vest cu delimitarea Novaci Străini şi zăvoiul Eforiei şi copărtaşi. 7) Zăvoiul după apa Gilortului, care se învecineşte la nord cu delimitarea Novaci Străini, la sud moşnenii Pociovălişteni şi alţii, la est cu delimitarea Novaci Străini cu locul hanului din Novaci Străini şi ciairul Eforiei şi copărtaşilor şi la vest cu moşnenii Novaci Români şi alţii pe care se află două mori şi patru pive. 8) Hanul cu 3 camere, casele Palada cu 4 camere, casele Vlădoianu cu 3 camere acoperite cu şindrilă împreună cu grădinile din Novaci Străini, care se învecineşte la nord, est şi sud cu delimitarea Novaci Străini şi la vest cu zăvoiul Eforiei şi copărtaşi. 9) Hanul (Boşca) cu trei camere, cazărmile şi dependinţele cu herestrău acoperite cu şindrilă, împreună cu fâşia din faţa Dulcica (?) care se învecineşte la nord, vest şi sud cu delimitarea Novaci Români şi la est cu zăvoiul Eforiei şi copărtaşi. 10) Fâşia nr. 1 Ciunguleşti care se învecineşte la nord, vest şi sud cu moşnenii Novaci Români şi la est cu zăvoiul Eforiei şi copărtaşi. 11) Fâşia nr. 2 Ciunguleşti, care se învecineşte la nord şi sud cu moşnenii Novaci Români, la est cu zăvoiul Eforiei şi copărtaşi şi la vest cu moşnenii Hirişeşti şi statul. 12) Fâşia nr.3 Ciunguleşti care se învecineşte la nord, est şi sud cu moşnenii Novaci-Români şi la vest cu moşnenii Hirişeşti şi statul. 13) Fâşia nr. 1 Hirişeşti (cureaua lui P. Neamţu), care se învecineşte la nord, sud şi vest cu moşnenii Cânepeşti, Hirişeşti şi Statul şi la est cu moşnenii Novaci Români, pe care se află pădure de stejar la unul din capete. 14) Fâşia nr. 2. Hirişeşti (cureaua Bisericii) care se învecinează la nord, vest şi sud cu moşnenii Hirişeşti şi Statul şi la est cu moşnenii Novaci Români, pe care se află la unul din capete puţin tufăriş. 15) Muntele Tâmpa, care se învecineşte la nord cu muntele Tâmpele al moşnenilor cernăzeni, la sud cu muntele Mereuţul al moşnenilor Mirosloveni şi cu muntele Miru Mare al moşnenilor Cârligei, la est şi vest cu muntele Tâmpele al moşnenilor cernăzeni pe care se află construite 3 stâne de lemn acoperite cu şindrilă şi pădure de brad. 16) Fâşia de la Aniniş, care se învecineşte la nord, sud şi vest cu moşnenii Aninişeni şi la est cu moşnenii Hirişeşti şi statul prin pârâul Negrişoara. 17) Fâşia de la Pociovaliştea, care se învecineşte la nord cu moşnenii Ghebani, la sud cu moşnenii Pociovălişteni, la est tot moşnenii Pociovălişteni şi la vest cu moşnenii Aninişeni pe care se află una pivă şi puţină pădure la ambele capete. (…)’’
Cristian Grecoiu
