În prezenţa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, joi, 27 februarie 2025, a avut loc slujba de prohodire a Maicii Marina Gligor, Stareța Mănăstirii „Sfânta Treime” din localitatea Strâmba-Jiu.
„Slujba de înmormântare a avut loc în Paraclisul Mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, fiind oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu, alături de un ales sobor de preoți, monahi și monahii precum şi o mulțime de credincioşi.
În cuvântul de învăţătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit despre valoarea vieții omului şi despre vocaţia mărturisitoare a călugărului: „Viața omului este scurtă, asemenea florilor câmpului, care răsar, înfloresc și apoi se veștejesc. Dumnezeu a făcut ca această viață, deși scurtă și plină de greutăți, să fie prilejul cel mai fericit de a dobândi viața cea veșnică și fără de moarte. Deci, Creatorul ne-a creat pentru Împărăţia cea veșnică a lui Dumnezeu, nu pentru a merge în pământul din care am fost luaţi. Aceasta înseamnă că purtăm în trupurile noastre sufletul creat de Dumnezeu ca pe o comoară veșnică. Sufletul ne dă identitate și personalitate. El este suflarea Duhului Sfânt dăruită de Tatăl omului prin actul creator. În om sufletul orientează, direcționează și organizează viața embrionului încă de la zămislirea lui în pântecele mamei sale. De asemnea, tot Dumnezeu prin suflet rânduiește organele trupului și le face să crească, el fiind puterea generatoare şi puterea care dezvoltă creșterea trupului. Sufletul are bineînțeles memorie, rațiune și simțire. Dumnezeu lucrează prin sufletul omului, prin rațiunea lui și persoana acționează împreună cu trupul conform planului lui Dumnezeu și impulsurilor duhovnicești ale omului. Tocmai pentru aceasta Dumnezeu a făcut ca sufletul împreună cu trupul să aibă o importanţă deosebită, omul ca persoană să se pregătească permanent pentru Împărăția cerurilor.
Monahul sau monahia, în primul rând, este chemat să se dăruiască total lui Dumnezeu. Cel care pornește pe calea mântuirii, strâmtă și plină de suferințe, trebuie să se dăruiască cu dragoste lui Dumnezeu. Deci, călugărul sau călugărița este chemat să iubească rugăciunea, slujbele Bisericii și Sfânta Liturghie. Dacă cineva nu are această aplecare spre aceste lucrări duhovnicești, nu poate să stea în mănăstire. Satana, ispititorul, urmărește permanent pe călugărul îndărătnic și cârtitor ca să-l îndepărteze de la adevărata viață după Dumnezeu. Deci, cel rău asaltează permanent pe nevoitor cu tot felul de ispite, tocmai pentru a pierde plata pentru ostenelile sale. Ca atare, de îndată ce fratele sau sora a primit rânduiala călugărească trebuie de îndată să se răstignească față de lumea cea deșartă și păcătoasă. Monahul sau monahia, prin urmare, are nevoie imperativă să se răstignească pentru lume şi privească pururea spre viața veșnică, adică să se gândească la moarte. Așadar, monahul are nevoie, «zi și noapte, cum spune Psalmistul, să nu dea somn ochilor săi și nici genelor sale dormitare, până nu-L va afla pe Dumnezeu» (Psalmul 132, 4).
Bineînțeles, toți suntem chemaţi să ascultăm acest glas divin, nemuritor și ceresc, atât cei din mănăstire cât și cei din lume. Evident, singurele care percep această voce a lui Dumnezeu sunt urechile duhovnicești. Este adevărat că acela care aude glasul Domnului și este rănit de dragostea Mirelui Hristos nu mai poate să stea departe de Dumnezeu, ci devine ca un foc care dorește să se unească cu Dumnezeu. Așadar, în viața călugărească, doritorul de viață pustnicească dobândește în fiecare zi experiențe spirituale deosebite. În acest context este de dorit ca monahul să trăiască în fiecare zi o experiență a întâlnirii lui cu Mântuitorul Hristos, pentru că Dumnezeu este inepuizabil în darurile Sale. În orice rugăciune, în orice Sfântă Liturghie, Dumnezeu Se descoperă călugărului altfel decât mai înainte. Din acest punct de vedere monahul este un mucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că și-a răstignit trupul împreună cu patimile pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Din viețile Sfinților știm că Sfinții Mucenici doreau să ajungă în iubirea lui Dumnezeu, cum ne spune Sfântul Ignatie Teoforul: «Lăsați-mă să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să ajung pâine cerească la Tatăl Cel Ceresc». Așadar, această măcinare a noastră, sau mai bine zis, această măcinare a călugărului, este așa cum ne vede Prorocul David, care zice: «Suntem ca niște oi de junghiere» (Psalmul 43, 24). Deci, călugărul este o oaie de jertfă, care se aduce zi de zi înaintea lui Dumnezeu, pentru că suntem cu adevărat plăcuţi lui Dumnezeu şi așteptăm Împărăția Lui.
În continuare, Înaltpreasfinţia Sa a subliniat lucrarea jertfelnică maicii Starețe Marina. Sfinția sa a primit logodirea chipului călugăresc din mâna Mântuitorului Hristos, împreună cu chemarea evanghelică: „«Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii» (Matei 25, 34). Chemarea ei a fost desigur glasul cel de taină al Domnului nostru Iisus Hristos pe care l-a ascultat cu urechile iubitoare de Dumnezeu. Ca Stareță ea s-a ostenit în viața călugărească și s-a învrednicit de multe ascultări ale Bisericii. În aceste ascultări ea a coordonat multe suflete pe calea mântuirii, conjugând demnitatea cu jertfa de fiecare zi. Cu priceperea pe care i-a dat-o Dumnezeu a călăuzit pe multe surori și monahi pe calea mântuirii, îndreptând pe cele înviforate de patimi și liniștind pe cele tulburate de duhurile răutății răspândite în văzduh. Deci, Maica Stareță a lucrat cu sârguință la organizarea şi a altor mănăstiri și la formarea multor starețe de la alte mănăstiri. Pentru toate aceste osteneli Dumnezeu credem că-i va da o cinste deosebită în Împărăția Sa. Mai adăugăm la aceste nevoințe și suferințele fizice pe care le-a îndurat în ultima perioadă de timp. O durere în trup a fost purtată de Maica Stareță, un bold, o țepușă a cărnii de care vorbea Sfântul Apostol Pavel. Aceasta durere i-a fost dată din providență divină ca maica Marina să fie răsplătită și mai mult în ceruri . O știam că este în suferință și ne-am rugat pentru sănătatea ei dar şi pentru trecerea ei ușoară în viața cea fericită. Prin urmare, la ceasul despărțirii noastre de Maica Stareță Stavrofora Marina ne rugăm ca Milostivul Dumnezeu să-i dea trecere binecuvântată în Împărăţia Cerească, acolo unde drepții se odihnesc! Dumnezeu să o odihnească şi veşnică să îi fie pomenirea! Amin!””, a transmis Mitropolia Olteniei.
