Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Activitatea şi rolul Băncii „Gilortul” în dezvoltarea comunităţii locale (IV)

Activitatea şi rolul Băncii „Gilortul” în dezvoltarea comunităţii locale (IV)

Submitted by on 14 July 2015articol citit de 1,024 ori | No Comment

La începutul secolului XX, la iniţiativa lui Spiru Haret, în România a luat naştere o mişcare de asociere a elitelor din mediul rural în bănci populare. Scopul acestora era de a oferi credite ieftine ţărănimii, necesare pentru cumpărarea de pământ şi inventar agricol, fără a plăti dobânzi cămătăreşti, de a lupta împotriva sărăciei şi ignoranţei, pentru propăşirea satului românesc.

Novăceni la începutul secolului trecut

Novăceni la începutul secolului trecut

Așa cum subliniam numărul trecut, în anul 1926 a început construcţia în Novaci a unui nou local de şcoală cu 4 săli de clasă, cancelarie, muzeu şcolar, locuinţă pentru director, dependinţe, şcoală care s-a numit ,,Alexandru Ioan Cuza’’ şi care a fost terminată în toamna anului 1933. În acest scop, Banca Populară Gilortul ,,însufleţită de dorinţa de a sprijini cât mai mult ridicarea culturală a sătenilor noştri şi în special de a putea contribui la împodobirea comunei Novaci cu un măreţ local de şcoală’’ a dăruit şcolii un teren în suprafaţă de un pogon în centrul comunei, iar pentru completarea fondurilor necesare construcţiei a fost organizată o mare serbare populară în zăvoiul băncii.

Dificultăți și dispariție

În 1929 începe o perioadă dificilă pentru Bancă, prin reducerea creanţelor în urma aplicării legii conversiunii datoriilor agricole, a suferit o pierdere de 5 347 248 lei, din care s-a acoperit cu ajutorul acordat de către stat suma de 3 743 073 lei, iar restul de 1 604 175 lei au fost acoperiţi din fondurile proprii. În ciuda acestor greutăţi, Banca Gilortul a construit în anii 1930 un local propriu modern, în care va funcţiona un hotel şi un restaurant. Dumitru Brezulescu a intuit şi potenţialul turistic pe care îl avea Rânca, dar abia după moartea sa, Banca a construit aici 6 cabane cu câte 5 camere fiecare, punând piatra de temelie a viitoarei staţiuni turistice Rânca. Mai mult, ea a donat, la 18 mai 1937, Oficiului de Educaţie şi Îndrumare a Tineretului Român 2500 m.p. în muntele Rânca, iar la 8 decembrie 1938 o suprafaţă egală a primit organizaţia de tineret ,,Straja Ţării’’. La 23 mai 1945 are loc o nouă donaţie ,,pentru dezvoltarea turismului în această regiune’’ către ,,Oficiul Naţional de Turism’’, care construise deja o cabană pe un teren de 1000 m.p.
La 15 ianuarie 1935, Banca Populară Gilortul arendează Primăriei Novaci un teren în centrul comunei pentru târgul săptămânal de vite: ,,Primăria nu va plăti nici un fel de arendă Băncii proprietară, care, prin acest gest, înţelege, ca şi în trecut, să contribuie la propăşirea din punct de vedere economic a satelor şi în special a comunei Novaci’’. Tot din iniţiativa Băncii, la 27 iunie 1937 au demarat lucrările de construcţie a unei microhidrocentrale pe râul Gilort. Acestea s-au încheiat în septembrie 1939, uzina electrică având o putere instalată de 150 Kw, Novaciul devenind, astfel, prima comună din Oltenia iluminată electric.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Banca Gilortul a contribuit la aprovizionarea cu hrană a locuitorilor, numai în perioada septembrie 1940-aprilie 1941 distribuind 18 vagoane cu porumb populaţiei. Tot în această perioadă a donat terenul şi a contribuit financiar la construirea ,,Centrului Administrativ Novaci’’, în care se vor muta toate instituţiile locale: Primăria, Pretura, Judecătoria, Postul de Jandarmi, Percepţia, Ocolul Tehnic, Serviciul Veterinar, Oficiul Poştal etc. La 7 august 1948, Banca Gilortul donează Direcţiunii Generale a Drumurilor din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice un teren de 3000 m.p., pe care se afla un imobil compus din 6 camere, un şopron şi o magazie. Peste puţin timp, la 29 august 1948, Banca Populară Gilortul fuzionează cu Cooperativa ,,Sf. Ioan Botezătorul” din Novaci, rezultând Cooperativa de aprovizionare, desfacere şi forestieră ,,Gilortul,”, cu două secţiuni economică şi forestieră. În total noua societate avea 1828 de membri şi un capital subscris de 4 953 000 lei.
În acelaşi an, aceasta a fost desfiinţată de regimul comunist, toate bunurile sale intrând în proprietatea statului. Astfel şi-a încheiat existenţa ,,minunea de la Novaci”, cum au numit-o mulţi, rămânând, peste ani, amintirea unor oameni care şi-au pus talentul, energia şi munca în slujba semenilor şi a interesului public.

Cristian Grecoiu

Comments are closed.