A văzut de curând lumina tiparului o carte monumentală despre domeniul bisericesc din Gorj, lucrare ce aparţine profesorului Dumitru Cauc de la Şcoala Generală Fărcăşeşti. ”Contribuţii la cunoaşterea domeniului mânăstiresc din Oltenia” a apărut la Editura ”Scrisul Românesc” de la Craiova şi se constituie, după declaraţia autorului, într-o continuare a lucrării de doctorat susţinută în anul 2006 la Universitatea din Craiova. Elaborarea lucrării s-a făcut în 12 ani de cercetări.
Lucrarea lui Dumitru Cauc este structurată în trei părţi: Formarea şi dezvoltarea domeniului mânăstiresc din Oltenia; Domeniul mânăstiresc din Oltenia în secolul al XIX-lea; Proprietatea bisericească şi mânăstirească în Oltenia după 1864. Autorul reuşeşte să vină cu o interpretare nouă, pe bază de documente, a secularizării averilor mânăstireşti din 1863 şi a legii agrare din 1864, cele mai importante reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza. Astfel, pe lângă rolul pozitiv al confiscării domeniilor mânăstirilor închinate, doar aşa putându-se rezolva reforma agrară, secularizarea a dus la degradarea vieţii monahale. Lipsite de resursele materiale şi financiare necesare, multe din lăcaşurile de cult se vor ruina sau vor căpăta alte utilizări, departe de rolul pe care îl avuseseră în vechime.
O documentare impresionantă
„Contribuţii la cunoaşterea domeniului mânăstiresc din Oltenia” de Dumitru Cauc se constituie într-un eveniment editorial de primă mărime, mai ales că abordează un domeniu foarte puţin bătut de istorici în anii din urmă. Primul impediment major al cercetătorului din această perioadă este traducerea unor documente din limba slavonă, premieră ce deschide drumuri şi pentru alţi istorici prin folosirea acestui bun câştigat. Vorbim aici de multe documente cu referire la istoria localităţilor Runcu, Ceauru, Tismana, Arcani, Peştişani, Crasna ş.a.
În prima parte a lucrării s-a reliefat procesul de formare şi evoluţie a domeniului mânăstiresc, lucrarea tratând cronologic acest proces, mergându-se pe analiza şi compararea documentelor existente. Imensele resurse de care dispunea domeniul mânăstiresc oltean, funcţionarea acestuia asemenea marilor domenii laice, ocupaţiile locuitorilor de pe domenii sunt reliefate în documentele referitoare la schimburile de proprietăţi.
În partea a doua a lucrării se ia contact cu domeniul mânăstiresc aflat în maxima sa întindere. Din documente ni se relevă faptul că domeniul mânăstiresc s-a adaptat greoi pe noile realităţi economice, acesta funcţionând şi în secolul al XIX-lea pe baza relaţiilor de tip feudal.
Dacă până la secularizarea averilor mânăstireşti, mânăstirile gorjene dispuneau de venituri consistente, după 1864 lucrurile se schimbă în mod radical. Cele două mânăstiri şi cinci schituri existente în Gorj după 1864 rămăseseră cu următoarele proprietăţi:Mânăstirea Tismana: 5 pogoane de grădină, în jurul mânăstirii; o moară cu 4 făcăi în Gura Văii şi ”ceirul ei ca 5 pogoane”; o vie de 5 pogoane la Cornet; pomii din jurul mânăstirii; Mânăstirea Polovragi: o grădină de 6 pogoane, în jurul mânăstirii; două locuri, de 6 pogoane, foarte slab productive; Schitul Crasna: în curtea mânăstirii un pogon; Schitul Strâmba: o grădină de zarzavat de un pogon; o vie în Dealu, de 3 pogoane; o grădină în jurul mânăstirii de 2 pogoane; Schitul Lainici: 5 pogoane de grădină şi pomi, în jurul mânăstirii; Schitul Cioclovina: 8 pogoane, pământ de cultură, păşune şi pomi; Schitul Locuri Rele: 6 pogoane în moşia Porceni.
Lucrurile se vor mai corecta spre sfârşitul secolului al XIX-lea când, la 1893, mânăstirile şi schiturile din judeţul Gorj aveau pentru întreţinere următoarele proprietăţi: Mânăstirea Tismana-15 pogoane; Schitul Cioclovina-8 pogoane; Schitul Lainici-5 pogoane; Mânăstirea Polovragi-6 pogoane; Schitul Crasna-1 pogon; Schitul Strâmba-6 pogoane; Schitul Locuri Rele-6 pogoane.
Mai reţinem câteva date foarte interesante, la sfârşitul secolului al XIX-lea, bisericile din judeţul Gorj dispuneau de 2526 pogoane de pământ dintre care 798 pogoane fuseseră date de locuitori. Pe plase situaţia era următoarea: Plasa Gilortului-397 pogoane; Plasa Amaradia-265 de pogoane; Plasa Jiului-622 de pogoane; Plasa Ocolu-354 de pogoane; Plaiul Vulcanu-584 pogoane; Plaiul Novaci-302 pogoane.
Referinţe
„Investigaţia nu este deloc uşoară întrucât ea cere explorarea arhivelor şi parcurgerea unei întinse bibliografii. Dl. Dumitru Cauc nu s-a lăsat descurajat de nici un fel de obstacole şi a desfăşurat o cercetare de cea mai bună calitate pentru a oferi imaginea atotcuprinzătoare a domeniului mânăstiresc din Oltenia, de la formarea lui, în secolul al XIV-lea, şi până la secularizarea averilor mănăstireşti, din 1863, autorul continuându-şi cercetarea şi după secularizare, până în 1918. Cu o informaţie documentară de mare bogăţie, cu un ascuţit spirit critic la interpretarea surselor şi cu o remarcabilă rigoare analitică, autorul a dat la iveală anatomia şi fiziologia domeniului mânăstiresc din Oltenia. A făcut-o în spiritul celor mai valoroase tradiţii de erudiţie şi de analiză ale şcolii româneşti de istorie”.
