Sub egida Editurii Sitech de la Craiova, de curând a văzut lumina tiparului lucrarea tânărului profesor de istorie Andrei Popete – Pătraşcu, Ţara Maramureşului – tezaur de istorie şi cultură românească.
Absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie şi Filosofie, specializarea Istorie contemporană şi relaţii internaţionale, în anul 2005, în prezent profesor la C.N. „Ecaterina Teodoroiu” şi Şcoala Generală Ceauru, acesta este membru în Biroul Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj. Pasionat cercetător al istoriei locale, a publicat studii şi numeroase articole în reviste de specialitate şi presă, iar în urmă cu doi ani o monografie a celei mai vechi biserici din Târgu Jiu („Adormirea Maicii Domnului”), cu un cuvând înainte semnat de Î.P.S. Teofan.
Cartea pe care o propunem însă astăzi „a fost scrisă cu îndrăzneala de a tulbura tăcerea ancestrală a celui mai vechi pământ românesc, păşind cu smerenie pe treptele istoriei…”, aşa cum ne mărturiseşte încă de la început autorul ei.
Structurată în zece capitole, sub forma unor note de călătorie, lucrarea îşi propune să descopere Ţara Maramureşului, „vechi leagăn de cultură şi civilizaţie, care şi-a dăltuit în lemn şi piatră istoria, locul unde tradiţiile, portul şi arta populară se păstrează ca nicăieri altundeva în România şi locul de baştină al voievozilor descălecători Dragoş şi Bogdan”.
În vara anului 2007, la propunerea Preşedintelui Filialei Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, prof. dr. Gheorghe Nichifor, Andrei Popete – Pătraşcu a participat la Cursurile de vară organizate sub patronajul S.Ş.I.R., în Maramureş, tărâm dumnezeiesc de frumos, dăltuit simplu în piatră şi lemn, dar adânc impregnat de mit şi istorie.
„La Rohia, Şurdeşti, Budeşti, Bârsana, Bogdan-Vodă, Săpânţa-Peri ş.a.m.d. sau bisericile din Apşa, de dincolo de Tisa, în Maramureşul istoric din Ucraina – expresii excepţionale ale moştenirii culturale ale acestei minunate arii muntoase din nordul României – am trăit momente de profundă înălţare spirituală şi linişte lăuntrică” – scrie Andrei Popete – Pătraşcu, întorcând filă după filă, paginile unei istorii ancestrale, încrustată în suflet, cu fiecare monument istoric întâlnit în cale.
Scriind aceste note de călătorie, autorul a încercat să surprindă tărâmul unui Maramureş, filigranat între legendă şi realitate şi nu a făcut altceva decât să deschidă cufărul în care prea multele impresii şi amintiri despre Ţara Maramureşului şi cele 12 zile petrecute în compania colegilor cercetători ai istoriei, i-au însemnat existenţa.
În peregrinările sale spre locuri de suflet din Maramureş, a întâlnit sate şi localităţi, foarte bine păstrate, care supravieţuiesc în armonie cu natura înconjurătoare, cu păşuni, câmpii, pajişti, livezi şi păduri. Le-a cunoscut istoria şi oamenii şi a rămas impresionat de toate aceste frumuseţi.
La Budeşti, în biserica ridicată în 1643 din lemn de stejar şi închinată Sf. Nicoară (vechea denumire a Sf. Nicolae) autorul a admirat cămaşa de zale şi coiful legendarului haiduc maramureşean „Pintea Viteazul”, lăsate în grija bisericii după lupta cu tătarii de la 1717, pentru ca apoi să poposească la mănăstirea Sf. Ana de la Rohia: „Am poposit în după-amiaza unei frumoase zi de iulie, la Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia. Am urcat cu emoţii spre sfânta mănăstire din cauza drumului foarte îngust şi a autocarului care la fiecare viraj era cu greu redresat de către şofer. Dar emoţiile şi efortul de a continua drumul pe jos într-un final, au meritat. Aşezată într-un prea frumos şi binecuvântat colţ din Ţara Maramureşului, la cca. 50 km de oraşul Baia Mare şi 43 km de oraşul Dej, în hotarul satului Rohia ce aparţine oraşului Târgu Lăpuş, „într-un cadru pitoresc, în mijlocul unei păduri pe coama unui deal, Mănăstirea „Sf. Ana” – Rohia constituie un loc privilegiat al celor care caută linişte sufletească, loc al iubitorilor de frumos.”
Tot din notele de călătorie ale tânărului profesor Andrei Popete – Pătraşcu aflăm despre cea mai înaltă biserică de lemn din lume (78 m.), mai înaltă decât Statuia Libertăţii din New York, veritabilă bijuterie arhitecturală a meşterilor populari maramureşeni, Sfânta Mănăstire de la Săpânţa – Peri. În apropiere, Cimitirul vesel, o mostră a creaţiei populare româneşti care impresionează prin autenticitate, îşi extrage sevele din umorul românesc, nealterat, ne transformat în kitsch, aşa cum s-au grăbit unii să îl catalogheze. Unic în peisajul funerar din lume, „Cimitirul de la Săpânţa”, adevărat muzeu în aer liber, a fost, pentru mai mult de 50 de ani, creaţia sculptorului Stan Pătraş, artist de prestigiu în domeniul arhitectural.
Dar cursurile de vară din Maramureş i-a oferit autorului prilejul de a vizita şi Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei, de la Sighet, situat în fosta închisoare politică din localitate şi care astăzi se numără printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.
Impresionat de bisericile de lemn din Maramureş, Andrei Popete – Pătraşcu notează în notele sale de călătorie: „Bisericile de lemn din Ţara Maramureşului formează un patrimoniu preţios atât pe plan naţional cât şi mondial. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească, constituind o parte integrantă din identitatea naţională. Bisericile de lemn sunt interesante din punct de vedere arhitectural. În ele se conservă o adevărată colecţie de rezolvări tehnice cu rădăcini din epoci preistorice şi îmbunătăţiri de-a lungul timpului, constituind adevărate izvoare de cercetare. Aici se întâlnesc soluţii comune bisericilor de lemn de pe arii largi ale continentului, caracteristice unor zone şi particulare. Tot aici se pot identifica raporturile cu arhitectura tradiţională, specifică zonei maramureşene”.
Încheiem aici aceste rânduri, felicitându-l pe tânărul profesor Andrei Popete – Pătraşcu pentru această carte, binevenită pentru toţi iubitorii muzei Clio şi pentru cei care doresc să (re)descopere istoria Ţării Maramureşului, veritabil tezaur de istorie şi cultură românească.
