Prioritate națională declarată în toate guvernările, învățământul românesc se află într-un regres permanent în ultimele decenii. Dacă se întâmplă ca elevii români să obțină primele locuri din Europa sau din lume la diverse competiții sunt doar excepții, nu vorbim de o constantă iar pregătirea se suprapune sistemului normal de învățământ. Bunăoară, în spatele rezultatelor de excepție la nivel internațional sau național stau nenumărate ore de muncă făcute de elevi și profesori în afara școlii. Unde mai punem că acei elevi de excepție, întâlniți la liceele cu rezultate, nu au timp în patru ani să-și cunoască colegii ca urmare a unui fapt până la un punct normal, nu prea trec pe la școală de prin noiembrie-decembrie și până la vacanța de vară. De fapt, de ce ar veni să piardă timpul la școală acești elevi când, ne-o spune chiar ministrul Educației, avem în continuare prea mulți profesori care dictează ce au învățat ei în facultate cu decenii în urmă?
Fie și din acest punct de vedere, decizia autorităților școlare de a bloca accesul elevilor din clasele primare la competițiile școlare și olimpiadele de nivel național pare la prima vedere una bună. Potrivit programului oficial publicat de Ministerul Educației, competițiile, programate să înceapă în ianuarie, vor fi deschise exclusiv elevilor din învățământul gimnazial și liceal, adică celor din clasele a V-a până la a XII-a sau a XIII-a. Școlarilor din clasele I-IV li se va interzice participarea la aceste competiții, indiferent de nivelul lor de excelență sau de rezultatele obținute în rundele preliminare ale concursurilor. Decizia Ministerului Educației nu știm dacă are la bază niște studii aprofundate dar se ajunsese cu întrecerile naționale până la grădiniță. Doar că orice fapt pozitiv în esență riscă să se transforme în unul negativ pe termen lung, elevii capabili de performanță trebuie identificați și călăuziți mai devreme de 10-11 ani cât au ei în clasa a V -a, altfel pierdem generații. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un sistem care să identifice și să sprijine performanța și la vârste mici!
Desigur, scopul editorialului din această săptămână este de a atrage atenția tuturor celor implicați că schimbările de dragul modificărilor nu dau aproape niciodată randamentul preconizat. Și dacă tot vorbim de învățământul preuniversitar, orice dezbatere ar trebui să înceapă cu revizuirea programelor și conținuturilor. Când acestea vor fi gata, așteptăm de ceva ani, atunci putem vorbi de metode moderne de predare și de multe alte proiecte generoase ale vremelnicilor miniștri ai Educației pe care să le punem în aplicare!
Suntem într-un moment propice în Educație când avem și legislație nouă și finanțarea PNRR pentru dotări și formare profesională. Haideți să nu ratăm acest moment, să nu dăm pasărea din mână pe cioara de pe gard, să ascultăm lumea școlii și să o ajutăm! Modificările ar trebui făcute cu măsură să nu sărim calul dar nici să amânăm decizii la calendele grecești. România nu-și mai permite să piardă generații!
.
