Antonia și Andrei mergeau pe o stradă întunecată. Afară era frig, iar dintr-un tufiș a ieșit o pisică neagră. Tremura, așa că cei doi copii au decis să o ia acasă.
Era anul 1988, pe vremea când România era diferită, iar cei doi copii locuiau în Bucureștiul vechi.
Când au ajuns acasă, Antonia a ascuns pisica la ea în geacă, iar Andrei a fugitsă se uite la televizor.
Mama a strigat:
– Antonia, spală-te pe mâini și hai la masă! Am făcut ciorbă de burtă!
– Mă duc până la mine în cameră! a răspuns Antonia. Ea dus pisica în cameră, a pus-o într-o pătură ca să nu-i fie frig și apoi a mers la masă.
Ziua următoare, după ce s-a întors de la școală, Antonia nu a mai găsit pisica.
– Unde e pisica? a țipat fata îngrijorată.
– Înapoi unde am găsit-o! Trebuie să o salvăm! a zis Andrei, fratele ei.
După o zi întreagă de căutări, copiii au găsit pisica. De data aceasta nu a mai plecat și ei au avut grijă de ea, până a murit bătrână și fericită.
(Poveste creată în cadrul atelierului „Primul meu articol de presă”, organizat de Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, în data de 17 octombrie 2025, în cadrul Programului de Educație Muzeală)
RUBRICA „Picătură de Cultură” este un proiect VERTICAL, realizat în parteneriat cu Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, deschis tuturor elevilor, studenților și instituțiilor de învățământ.
