Soarele s-a coborât peste munţi în perdele de lumină care dăruiesc strălucire peisajului. Aerul pare niţel sufocat. Cerul nu mai este aşa limpede ca altădată. Salcâmul de pe povârnişuri şi-a răsucit frunzele până le-a pierdut în pletele vântului învins de toropeală. Râuri de frunze sfârşite de zăpuşeală zac în şanţurile drumului. E multă tăcere în împrejurimi. Canicula a amanetat toate glasurile frumoase ale muntelui.
Ieşim din Baia-de-Aramă, spre nord-vest. Lăsăm oraşul obosit de pulberea căldurii neobişnuite, sub privirile ostenite ale dealului Dochiciu. Urmăm şoseaua care începe a se agăţa de relieful înalt pentru a ajunge la Băile Herculane. Traversăm râul Bulba, trecem pe lângă raiul cu păstrăvi de la Izvorul Rece şi începem a urca pe Valea Brebinei limpezi şi resemnate, să adăstăm un pic în cerul munţilor şi în ţara de legende a Cernei.
Pe urmele lui Tudor Vladimirescu
Intrăm spre plaiurile presărate cu mărturii ale istoriei, găsim locuri prin care vestitul comandir al revoluţiei de la 1821, Tudor Vladimirescu, s-a întâlnit cu căpitanii de panduri. Trecem prin Titerleşti, Bratilov şi Mărăşeşti, sate căţărate pe peipt de versanţi până la cer, peste care se lasă umbra nucilor, gândurile arţarilor şi pajiştile cu frasini pe care sătenii şi-au rostuit proverbialele pătuiage. Străbatem cornetele încărcate de mistere şi legende, unde Tudor a fost vătaf de plai. Aici şi-a adunat cetele de panduri şi a ridicat întărituri pregătind revoluţia izbăvitoare de rău. De aceea, numele slugerului se regăseşte în multe legende şi chiar în istorisirile despre comori. Poveştile locului spun că el îşi ascundea pandurii într-o peşteră de sub Vârful lui Stan, pe un platou stâncos de unde cuprindeai cu lumina ochilor întregul orizont, până spre Baia-de-Aramă.
În apropiere se află Cornetul Cerboanei, cu legendara piatră rotundă numită „Piatra hoţilor”. Aici se întâlneau hoţii care vegheau ţinutul. Numele lor au devenit apoi titluri de legende şi poveşti despre comori. Aici a fost cândva graniţa veche cu marile imperii, pe unde se transporta aurul ca monedă de schimb. Pe potecile munţilor, prin genuni şi căldări scăpătate în stâncă, prin hududoaie şi peşteri neumblate sau prin abrupturi sălbatice, s-au ţesut legendele comorilor. Aici, la Obârşia Cloşani sau prin oricare alt sat cocoţat pe tăpşane de piatră sau pe văi pitoreşti dintre culmi pleşuve, avem rarul prilej să mai întâlnim bătrâni care povestesc cu mândrie nedisimulată despre locurile unde joacă banii de aur, precum Lacul Vulturilor, despre comori strânse în piele de bivol, în căldări şi oale de lut, grămădite în putini şi butoaie, toate acestea ascunse în peşteri şi despicături de piatră prin lumea munţilor, născocind un lanţ al enigmaticelor comori, nedesluşit nici astăzi.
Pe drumuri de munte
Serpentinele trec deasupra caselor din satul Godeanu. La margini de drum, copiii ne îndeamnă cu mure culese din poala plaiurilor. Gustăm din ofranda lor, le răsplătim efortul şi le citim bucuria clipei pe chipurile inocente şi încercate. Peste creştet de zid, câţiva fluturi albi încearcă mireasma florilor de iasomie. Oprim la Izvorul lui Vârzob şi bem din apa rece ca gheaţa. Ne minunăm de iuţeala cu care acesta ţâşneşte din miez de stâncă, deşi afară seceta stinge orice fior de răcoare.
Suntem deasupra munţilor. Avem în faţă splendida deschidere a Văii Cernei, cu libertatea de a privi până departe spre făpturile Godeanului. Suntem străjuiţi de Vârful lui Stan, cu turnuri şi coloane calcaroase solitare, spălate de ploi şi uscate de vânturi, păstrând semeţia peste poieni şi verdele pădurilor montane. Din adâncimi de vale răsună încetişor apele Cernei, nu aşa de vijelioase ca înainte de zăgăzuirea din Valea Lui Iovan. Pe plaiuri se zăresc sălaşele şi stânile oamenilor, apoi primul şir de munţi – Oslea, Gârdomanul, Cărbunele, Bulzul şi Olanul. În depărtare – altă coroană carpatină din care nu lipsesc munţii Godeanu, Gugu, Scărişoara şi Micuşa.
Păstrăm în suflet imaginea panoramică a acestor peisaje legendare şi coborâm spre vatra văii. E miez de august şi aici răcoarea ne mângâie cu delicateţea fenomenului divin. Abia aşteptăm să ajungem la Ţuţuroaie, să admirăm farmecul lor!
