Datorăm profesorului Gheorghe Gorun o lucrare deosebit de importantă şi necesară intitulată „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv (1945-1989)”. Cartea este o uriaşă contribuţie de istorie recentă despre România comunistă, metodologia fiind cea de istorie orală. Aflăm, pe baza unor dovezi concludente, că judeţul nostru a constituit un reper în rezistenţa anticomunistă. Ne sunt prezentate numele unor eroi gorjeni mai puţin cunoscuţi de publicul larg: stareţul Gherasim Iscu, generalul Ion Carlaonţ, căpitanul Grigore Brâncuşi ş.a.
Profesorul doctor Gheorghe Gorun a oferit istoriografiei româneşti o lucrare document despre perioada comunistă, mai puţin bătută de istorici. În lipsa documentelor, unele aflate încă sub sistemul de interdicţie al arhivelor, istoricul gorjean foloseşte cu abilitate mărturiile orale dar şi memorialistica, jurnalele, amintirile şi pe cât se poate corespondenţa. Vorbim despre o carte deosebit de necesară şi care reuşeşte să acopere în mică măsură un imens gol al acestei perioade. Vom folosi în acest număr informaţii din această carte.
Mânăstirea Tismana, centrul rezistenţei
Despre rezistenţa anticomunistă din judeţele Gorj şi Mehedinţi se vorbeşte în documentele serviciilor secrete încă din septembrie 1944. Oficial însă, Mişcarea Naţională de Rezistenţă a luat fiinţă în septembrie 1945. Ca urmare a reliefului şi ofiţerilor originari de aici, Gorjul intra în planurile Mişcării de Rezistenţă din Oltenia.
Se pare că în toate proiectele rezistenţei armate, Mânăstirea Tismana ocupa un loc central. La Tismana urma să fie instalat un aparat de emisie-recepţie, lăcaşul de cult oferind adăpost tuturor celor aflaţi în pericol să fie arestaţi de Securitate. În teorie, mişcarea de rezistenţă urma să devină activă doar la sosirea ajutorului străin.
Chiar dacă era băcăuan la origine, stareţul Gherasim Iscu va juca un rol important în mişcarea de rezistenţă. El îi va adăposti pe membrii mişcării dar va recomanda şi oameni de încredere pentru mişcare cum au fost: Jean Bărbulescu, directorul şi proprietarul săptămânalului „Gorjanul”; generalul Săvoiu, căpitanul Căpăţână, maiorul Victor Căpăţână, Saiu Ciotor, fost prim-preşedinte al tribunalului şi mai mulţi negustori.
Securitatea a făcut arestări şi percheziţii la mânăstire. Atât stareţul Gherasim Iscu cât şi urmaşul său Gherasim Cărăvan vor fi arestaţi, la fel şi generalul Ion Carlaonţ. Vor plăti cu viaţa în temniţele comuniste implicarea în evenimente.
Un alt caz relatat de profesorul Gheorghe Gorun se referă la soarta fraţilor Marin şi Andrei Ţucă. Căpitanul Marin Ţucă a fost arestat în 1948 pentru că ascunsese arme pentru rezistenţă şi va fi executat, cel mai probabil, în 1953. Aflăm amănunte despre grupul condus de căpitanul Nicolae Trocan care a dominat zona Gorj-Mehedinţi. Şi mulţi, mulţi alţii.
Iubitorului de istorie nu trebuie să îi lipsească această carte din bibliotecă. Mai ales că istoricul gorjean atinge şi alte două probleme care au marcat istoria acestor meleaguri, colectivizarea şi revolta minerească de la Motru din 1981. Cititorul este purtat prin colectivizarea şi rezistenţa la colectivizare în anii 1949-1952/1953, răscoalele ţăranilor din Piscuri şi Ungureni-Văgiuleşti.
Un capitol important este consacrat gorjenilor în rezistenţa comunistă: profesorul Ion Manolescu, învăţătorii Alexandru Stoichiţescu, Ion N. Rădoi, Grigore Pupăză, naţional-ţărănistul Petre Adamescu, inginerul Marin Gheorghe, doctorul Octavian Vulpe, economiştii Grigore Lupescu şi Ion Roşca, dizidentul Eugen Şerbănescu etc.
Lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv” a constituit teza de doctorat a profesorului Gheorghe Gorun. Aşa cum remarca prof. univ. dr. Doru Radoslav, cel care a semnat prefaţa lucrării, „trebuie remarcat faptul că, în majoritatea cazurilor cercetate, contribuţiile autorului sunt inedite, iar capitolul dedicat revoltei minerilor din 1981 este un model de cercetare şi analiză, privind revoltele muncitoreşti desfăşurate între 1970 şi 1989.”
