„Să privatizaţi tot!” Aceasta a fost deviza aplicată de Fondul Monetar Internaţional (FMI) pentru ţara noastră. Trist este că am vândut tot ce aveam pentru a continuă să ne îndatorăm celor care au ca scop principal „promovarea unei economii mondiale sănătoase, promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei”. Nimic din toate acestea nu par să se potrivească însă cu imaginea F.M.I. în România.
În timp ce marile puteri economice şi-au „rezervat” supremaţia în industrie, agricultură şi servicii, României i s-a impus consumul. Dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani, atrag atenţia că, în ţara noastră, încă nu există o piaţă funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice al ţării noastre (după standardele Uniunii Europene şi F.M.I.) nu este, deocamdată, funcţional.
Am constatat cum, din aderarea României la Uniunea Europeană, în realitate, atât agricultura cât şi industria au avut de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat politica aceluiaşi „pe loc repaus”. Evident, țara noastră nu era pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească funcţionează, astăzi, pe datorie, în ciuda pronosticurilor optimiste oferite de guvernul Grindeanu. Sperăm doar ca falimentul să nu fie cuvântul de ordine al unei economii condusă pe ultimul drum în acordurile „Odei bucuriei”.
Că F.M.I. nu ştie nimic despre economia românească este evident. Problema gravă, pe care evităm să o punem pe tapet, este că nici specialiștii români care de vreo 27 de ani s-au perindat pe la Ministerul Economiei nu par să fi avut sau să aibă cunoştinţe temeinice despre economia României. Am pierdut prea multe fabrici, uzine sau combinate şi suprafeţe întregi de teren arabil au fost lăsate de izbelişte. Toţi aceştia, de la reprezentanţii F.M.I. la specialiştii noştri, trăiesc într-o lume a lor, teoretică, despre economie. Nu înţeleg şi nici nu par dornici să înţeleagă mecanismele reale ale unei economii precum cea a României, care miroase a faliment de prea multă vreme.