După ani de frustrare şi aşteptare, internetul a ajuns, în sfârşit, şi pentru noi, românii din mediul urban, un serviciu cotidian, fără de care cu greu ne mai concepem viaţa de zi cu zi. Englezisme precum twitter, facebook, mess, dial-up, modem, blog sau e-mail au devenit limbaj comun atât pentru tineri, cât şi pentru cei din generaţiile mai în vârstă. Astăzi, internetul stabileşte trendul. Stârneşte şi propagă revoluţii, coboară sau ridică destine, propune şi răspândeşte idei, stabileşte standarde. Un telefon mobil fără facilităţi de a-ţi verifica e-mailul este uzat moral din start, o bancă fără serviciu de e-banking nu e o bancă, iar o firmă fără site propriu va fi, probabil, tot mai aproape de faliment în anii ce vor veni. Şi, dacă ne gândim la toate acestea, dar şi la altele nerostite dar pe care le simţim la fiecare pas, putem situa, fără să greşim, internetul printre acele descoperiri ce şi-au lăsat adânc amprenta în dezvoltarea umanităţii. Chiar dacă istoria, într-un joc nefast, ne-a plasat în coada ţărilor dezvoltate economic, social şi cultural, într-un fel sau altul, internetul ne-a influenţat şi continuă să ne influenţeze şi pe noi. În bumul comunicaţiilor, tot mai mulţi români percep această influenţă şi o cataloghează cât se poate de simplu: bună sau rea.
Eu, ca utilizator, dar şi prin natura profesiei, cred în valenţele pozitive ale acestuia.
Cu toate acestea, nu o să fac o pledoarie pentru internet, ci o să mă limitez la a supune atenţiei câteva dintre ameninţările cauzate de acesta.
Nu multă lume ştie ce este internetul, dar fiecare dintre noi a auzit că, pe lângă computer, acesta poate fi foarte util în procesul de educaţie. Cum poate fi folosit, nu are prea mare importanţă dar, pentru că toţi îşi doresc ce este mai bun pentru copiii lor, după ce şi-au achiziţionat un computer, următorul pas a fost optarea pentru un abonament la internet.
Ne bucurăm când ne vedem copiii cum butonează de la vârste tot mai fragede, când tastatura şi mouse-ul nu mai au pentru ei niciun secret. Numărul mare de ore petrecut de către aceştia în faţa monitorului a devenit, în mod greşit, motiv de mândrie pentru părinţi. Mulţi dintre noi consideră că statul în casă, în faţa calculatorului, va garanta reuşita şcolară şi profesională a copiilor noştri şi, în acelaşi timp, îi va feri de pericolele din viaţa reală. Însă, câţi cunosc primejdiile ce le pândesc copiii pe internet? Câţi ştiu despre latura întunecată a acestuia – violenţă, jocuri de noroc, pornografie, rasism şi multe altele la care se poate ajunge printr-un singur click? Păi, vă spun tot eu: aproape 3%. Aceştia sunt cei care şi-au instalat pe propriul calculator programe de control parental care să filtreze informaţiile şi să blocheze accesul la acele pagini cu un conţinut considerat periculos şi dăunător. Aşa că, pe finalul celor 3000 de caractere acordate acestui material, nu pot să nu mă întreb ce se întâmplă cu ceilalţi peste 97% dintre utilizatori? Să fi găsit ei metode de a-şi proteja odraslele mai eficient, să nu ştie despre pericolele de pe internet sau, pur şi simplu, să nu le pese?
