Comedie în 221 acte
Actul III, Scena V
Intră în scenă domnul -escu, de la prefectura statului, care vorbeşte cu domnul (P)Hogea, poliţistul renumeraţiei după buget. Amândoi stau în fundul sălii şi (P)Hogea îi numără steagurile domnului – escu, prefectul statului. (P)Hogea numără rău la şcoală şi la dispensar dar bine la prefectura statului.
De, remuneraţie după buget, coane –escu, “noi cu noi”, “ei cu ei”, coane , adică bampiri va să zică bampiri şi gata, că remuneraţie după buget, că e criză de steaguri , coane –escu.
După care domnul –escu îl întreabă pe domnul cu steagurile de doamna Zoe Udrea, cu Vuillon-ul, cu tichetul, cu amorul, va să zică, soţia onorabilului Cocoş Trahanache, preşedinte de comitete şi comiţi, onoarea de familist…, nu-i, de… va să zică patriot Cocoş, cară gunoiul ţării pe gratis în schimbul câtorva milioane.
Va să zică doamna Zoe a pierdut tichetul şi aşa va trebui să-l votăm pe Dandanache Boc, că de… coane –escu, bolnav primul numit, nu mai plânge coane –escu, a renunţat de tot, că a răcit la anunţ, că era la înot coane –escu, lasă… că ai găsit dumneata al bampir mai războinic, pe Emil Agamiţă,
Actul III, Scena VI
Cortina este trasă. Cetăţeanul turmentat ţipă încet: ”Eu cu cine am votat”, căci omul a băut bine ”verzi şi uscate”, “uscate şi verzi” …
Aude discursul domnului Agamiţă: “Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire” şi acum ştie că a votat o industrie.
P.S. Autorul recunoaşte, în final, că poate a încurcat personajele dar este sigur că nu a greşit rolurile. Cât priveşte pe domnul –escu , mulţi cetăţeni au crezut că e o doamnă -Andronescu
