Ion Antonescu a murit pentru ţară

18 Comentarii »

• Razvan says:

  6 June 2009 at 18:34

  Am citit acest material pentru ca multe din informatii nu le aveam, desi am pregatire militara. Cred ca o abordare a aspectelor controversate ale istoriei s-ar impune pentru atragerea cititorilor.Faceti o munca de toata lauda!
• Ion says:

  12 June 2009 at 10:06

  Ce nu spune articolul? Esentialul…
  Arestat prin “Lovitura de stat de la 23 august 1944″, (regele avea prerogativul DOAR DE A NUMII PRIM MINISTRU, si nu si de a-l demite, cum spune articolul) “maresalul a fost predat” comunistilor romani, care ATENTIE… ERAU IN AFARA LEGII. Acestia, la randul lor L-AU PREDAT PE MARESAL UNEI PUTERI STRAINE (URSS), care inseamna TRADARE… Trebuia spus ca la Moscova, MARESALUL A FOST INTAMPINAT DE STALIN CU ONORURILE CUVENITE UNUI SEF DE STAT, lucru care scoate din ecuatie, IMPLICAREA URSS IN LOVITURA DE STAT. A primit din partea lui Stalin, care miza pe o revansa a maresalului impotriva regelui, oferta de a fi in continuare “conducatorul statului roman”, cu conditia sa renunte la pretentiile asupra BASARABIEI, oferta pe care marele patriot A REFUZAT-O. In cei doi ani petrecuti in vila de pe malul Nevei maresalul si-a scris memoriile, care au aparut la… Paris in 1949. Precum Pilat din Pont, Stalin, “si-a spalat pacatele” predandu-l pe maresal spre a fi judecat de un ospatar si alti nestiutori, manipulati de conducatorii comunisti. Incercand sa incrimineze GRAVA EROARE A UCIDERII MARESALULUI, LUCRETIU PATRASCANU, liderul comunistilor care a participat la lovitura de stat din 23 august 1944, si-a pierdut libertatea si apoi viata in inchisoare…
  Nu se stie precis, daca trupul maresalului a fost incinerat. Se pare ca la morga Spitalului Militar, au fost schimbate unele cadavre, iar maresalul si-ar doarmi somnul de veci langa sotia lui Maria, intr-un mormant crestin-ortodox ascuns de ochii lumii.
• Ion Antonescu a murit pentru ţară « Maresalul Ion Antonescu says:

  17 June 2009 at 14:03

  [...] sursa: http://www.verticalonline.ro/ion-antonescu-a-murit-pentru-tara [...]
• Eftime says:

  18 June 2009 at 12:24

  dar simtul onoarei unde a fost cand s-a aliat cu cea mai abjecta ideologie a timpului, nazismul, care a ucis milioane de nevinovati doar ca nu erau arieni ?.. intrarea Romaniei in razboi, renuntarea la garantiile puterilor care consfiintisera Marea Unire, (noi am declarat razboi SUA !!!) trecerea Nistrului care ne-a adus in razboi cu Anglia.. unde a fost acest simt al onoarei.. Simtul lui militar “stralucit” ne-a facut sa participam in lupta si sa devenim tara invinsa..
  Stiu ca nu veti publica asta ca va loveste eroul dar sa vedem si partea lui negativa..a lupta alaturi de o forta stiind ca dupa castigarea luptei acea forta la mai omori civili nevinovati e complicitate..
  ..parerea mea..
• Ion says:

  21 June 2009 at 23:26

  Istoria se scrie intotdeauna de catre invingatori. Ce nu stie dl. Eftimie…
  Generalul Ion Antonescu NU A FACUT POLITICA NICIUNUI PARTID, pentru ca era militar activ, a fost chemat sa faca guvernul intr-o groaznica situatie de criza… NU A FOST NAZIST SI NICI NU A PROMOVAT O ASTFEL DE POLITICA LA FEL DE CRUDA SI NOCIVA CA SI COMUNISMUL(BOLSEVISMUL).
  In vara anului 1940, Romania a fost sfartecata CU ACORDUL PUTERILOR CARE RECUNOSCUSERA MAREA UNIRE. 20 iulie STALIN a dat ultimatum Guvernului Romaniei, care nu era condus de Antonescu, si datorita lasitatii regelui Carol II, fara ca armata sa traga un singur cartus, Basarabia a fost incorporata URSS. Anglia, Franta sau SUA, NU AU AVUT NICIO ATITUDINE. In timpul retragerii Armatei Romane din Basarabia, populatia de o anumita etnie, cea care a pus bazele comunismului, cea care a ocupat cu stirea lui Stalin toate functiile de conducere din Basarabia, s-a dedat la acte teroriste impotriva militarilor romani. In luna urmatoare Prin Dictat, Romania pierde si Transilvania de Nord in favoare Ungariei. Tot fara onflict armat. Din nou puterile Aliate nu au facut nimic. Planuind razboiul impotriva URSS, pe care Germania NU-L PUTEA DUCE FARA PETROLUL ROMANESC, Hitler l-a asigurat pe Antonescu ca problema Transilvaniei v-a fi uitata, daca Romania se va alatura razboiului impotriva URSS, oferindu-i primului ministru Antonescu garantia ca TARA AR PUTEA FI REINTREGITA. Guvernul Antonescu a avut de ales: ori alaturi de Germania, care nimicise jumatate din Europa, ori impotriva ei si Romania disparea ca natie. Trebuie sa se stie ca PETROLUL ROMANESC A FOST LIVRAT GERMANIEI CONTRA AUR, IAR GERMANIA S-A ANGJAT SA DOTEZE ARMATA ROMANIEI CU ARMAMENT SI TEHNICA DE LUPTA MODERNA. Intre aceste doua variante, care era de ales? Romania a declarat razboi SUA, abia dupa marile bombardamente asupra Bucurestiului si a zonei petroliere Valea Prahovei. (Pilotii americani doborati asupra Romaniei NU AU FOST PREDATI NICIODATA ARMATEI GERMANE}. Antonescu a insataurat o dictatura, abia atunci cand a fost informat ca banda de tigani jefuiesc cadavrele dupa bombardamentE. Cei care erau prinsi asupra faptului erau deportati. Acest lucru l-a facut la sugestia germana si a fost una dintre greselile lui. Dupa ocuparea Transilvaniei de catre Ungaria, leventii unguri au facut multe si groaznice crime. Au deportat evreii folosind garniturile de tren inscriptionate CFR, care nu putusera fi retrase. Un astfel de vagon se afla acum la New York, la muzeul Holocacaustului. La vederea lui, presedintele Basescu a izbucnit in plans, dar nu a spus niciodata ca cei care le-au folosit pentru deportari erau unguri. Nu stiu ce pregatire are dl. Eftimie, dar “in lupta nicodata nu te poti opri, decat daca vrei sa capitulezi” In lupta nu se pune problema “eu lupr pana la Nistru, de aici incolo nu ma intereseaza…” pentru ca scopul luptei este NIMICIREA INAMICULUI SAU CAPITULAREA LUI. Asa ca nu te poti opri, scopul este victoria. Aliantele militare sunt sacre. Nu maresalul trebuie condamnat pentru ca Romania a fost “tara invinsa”, ci cei care au planificat lovitura de stat de la 23 august 44. In acea zi Romania NU ERA TARA INVINSA.
• Ion says:

  26 June 2009 at 20:48

  In urma cu 68 de ani generalul Ion Antonescu, a dat urmatorul Ordin de Zi:
  “OSTASI,
  V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii(referire la regele Mihai) si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.
  Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

  OSTASI,
  Va ordon: treceti Prutul !
  Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.

  OSTASI,
  Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.
  Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.

  OSTASI,
  Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.
  Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
  Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.

  OSTASI,
  Izbanda va fi a noastra. La lupta.
  Cu Dumnezeu inainte !

  Comandant de capetenie al Armatei:
  Generalul ANTONESCU
  22 iunie 1941″

  Asadar oameni ca domnul Eftimie, au fost “intoxicati de propaganda comunista” ca maresalul a fost un criminal de razboi, lucru jenant pentru cultura romaneasca, pentru istoria acestei natiuni. De ce Hitler a fost criminal de razboi, iar Stalin, care a trimis la moarte aproape 10 milioane, si nu evrei, ci polonezi, etnici germani, rusi, romani, ucrainieni, tigani, alte nationalitati, nu este? Pentru ca rusii “s-au orientat” si prin vocea lui Nikita Hrusciov, au condamnat atrocitatile si crimele facute de acesta, l-au scos pe Stalin din Mausoleul din Piata Rosie, iar crimele lui au fost subiect politic pentru natiune. Acest lucru s-a intamplat insa abia la 10 ani dupa moartea generalissimului…
  Ungurii, au readus in tara ramasitele “amiralului fara flota”, Horty, cel care a organizat si condus odiosul masacru al romanilor din Transivania ocupata, si pentru faptele lui i-au fost organizate funerarii nationale si numele lui se bucura de respectut intregii natiuni maghiare.
  Priviti flmul si admirati taria, curajul cu care Antonescu infrunta moartea. “Daca eram invingator, as fi avut statuie in fiecare oras al tarii” a spus maresalul in odiosul proces al “marii tradari nationale”. Ce, si pe cine tradat Antonescu? Lovitura de stat de la 23 august 1944, cand armatei romane i s-a ordonat de rege sa inceteze focul impotriva armatei rosii, A FOST MAREA TRADARE. In numai 7 zile, unit[‘i intregi au fost dezarmate, peste 132.000 militari au fost luati prizonieri de noul aliat si dusi in gulagul sovietic, in minele de carbuni de dincolo de Cercul Polar in Iakutia, unde au chinuit inimaginabil si de unde prea putini s-au mai intors vii acasa.
  Pentru fapta lui Regele Mihai, a fost decorat de Stalin cu cea mai mare decoratie rusa, ORDINUL POBEDA, adica Victoria, si a primit cadou de la generalissim doua avioane de lupta sovietice. Acestea au fost “cei 30 de arginti”, atat a valorat in ochii lui Stalin “fapta tanarului si nepriceputului rege”.
• Tiby says:

  29 June 2009 at 11:47

  Inamplator am cunoscut un veteran de razboi care acum nu mai este printre noi( Dumnezeu sa-l ierte!) si mi-a povestit prin ce a trecut in lagarele de concentrare din Rusia fiind considerat prizonier de razboi! Timp de 11 ani a muncit in minele de carbune din Rusia ca prizonier, iar parintii in toata aceasta perioada l-au crezut mort. Regele Mihai ar trebui sa plateasca pentru ca 132000 de soldati romani au fost intemnitati o mare parte dintre ei murind deoarece erau tratati mai rau ca animalele. Acestia sunt adevaratii eroi ai poporului roman de care nimeni nu zice nimic fratilor! Prin fapta sa Regele Mihai merita tot dispretul din partea poporului roman!
• Antonescu Erou National says:

  1 July 2009 at 15:53

  Sa Dormi Ioane linistit Neamul Tau Nu a murit !
• Constantin says:

  13 July 2009 at 10:27

  Referitor la ce a scris Dl. Ion: sunteti foarte bine documentat.
  As dori sa iau legatura cu dvs (valencia4002@yahoo.com)
  Pentru toti cei care scriu/citesc pe acest forum (si nu numai): putem face mai mult decat sa citim/scriem? Cred ca stiu deja raspunsul (suntem un popor care nu s-a sfiit niciodata sa stea capra). Romanii adevarati nu au loc in aceasta tara.
• Maddi says:

  18 July 2009 at 22:57

  TESTAMENTUL POLITIC AL MAREŞALULUI ION ANTONESCU
  (Capitolul I din cartea cu CopyLIBER: INDUSMANITII AU ACELASI CREZ. TESTAMENTELE POLITICE ALE LUI ION ANTONESCU SI CORNELIU ZELEA CODREANU)

  Români, fraţi dragi şi încercaţi,
  Cugete risipite, vetre stinse şi trădate,
  Români smulşi din glia sfinţită
  cu sudoarea muncii strămoşeşti,

  Vouă, vă închin toată durerea şi toată nădejdea mea.

  De două zeci de veacuri stăm înfipţi şi neclintiţi în stâncile Carpaţilor, după cum de două zeci de veacuri stă Traian înfipt şi neclintit în stânca Romei.

  Ca şi columna lui Traian suntem unde am fost şi ramânem unde suntem. Istoria noastră oferă un spectacol unic: am păstrat intacte trăsăturile caracteristice ale rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureş şi până la Timoc…Şi veşnic am rămas hotar şi temelie de civilizaţie în contra tuturor dărâmătorilor şi a tuturor cotropitorilor.

  Aceasta a fost legea noastră. De aici vine mândria noastră tăcută, în faţa cotropirii ca şi în faţa prieteniei. N-am răspuns la sălbăticie cu violenţă. N-am urât niciodată. N-am privit cu trufie închipuită şi gălăgioasă în jurul nostru ca să ne ascundem slăbiciunile.

  Învingători, nu am lovit în învinşi. Viaţa, drepturile şi bunurile învinsului au fost de noi totdeauna respectate. Omul a fost pentru noi om, chiar când am suferit de ura şi de apăsarea lui.

  De aceea nu ne-am înnecat durerea în mândrie, iar din revoltă ne-am făcut noi temelii de viaţă. N-am atacat niciodată pe nimeni.
  Poporul românesc n-a lovit niciodată prin spate şi nu şi-a dezlănţuit niciodată cuvântul sau fapta fără măsură.

  Poporul românesc n-a cotropit niciodată un pământ străin şi n-a atins nici o brazdă fără drept şi fără luptă. Pentru el, cuvântul a fost totdeauna sfinţit. Şi el a ştiut răspunde de veacuri la prietenie, cu frăţietate şi la înţelegere, cu recunoştinţă.

  Din cauza influenţelor politicianismului, a ignorării pericolului şi a nepăsării care caracterizează naţia, minoritarii au pătruns în tot aparatul statului şi au reuşit să se infiltreze, în cantitate considerabilă, pe treptele cele mai înalte ale conducerii. De aici, fără să o arate şi lucrând ca nişte adevărate termite, cu metodă şi întotdeauna perfid, sapă necontenit la temelia statului [1].

  [1]. Este una dintre cele mai periculoase cauze, fiindcă este invizibilă şi nepipăibilă, a dezorganizării, a haosului şi a regimului în care ne sbatem. Fiindcă, de pildă, cum putem să ne explicăm faptul evident că instituţii ca Poşta, Căile Ferate, Finanţele, care înainte constituiau nu numai fala noastră, dar serveau de multe ori drept exemplu ţărilor cu alt trecut şi cu altă vechime, astăzi sunt în halul în care sunt. Au pierdut Românii, toţi Românii, dintr-o dată calităţile de care au dat dovadă când erau apreciaţi pe baza rezultatelor şi acţiunilor lor, ca buni organizatori, patrioţi, energici, cinstiţi, pricepuţi, devotaţi serviciului etc. etc.?Este cu putinţă aceasta? Desigur că nu.

  Cercetând însă structura organismului nostru de stat şi meditând profund asupra lui găsim deslegarea enigmei. Intr-o documentată lucrare întocmită la Marele Stat Major, se poate vedea cât de mare este cangrena care roade organismul nostru în această privinţă. Sunt instituţii şi regiuni în care ne-am transformat, în ceea ce priveşte aparatul conducător, din majoritari în minoritari.

  Este cea mai bună armă pe care am dat-o pentru Geneva în mâna Ungurilor, fiindcă am făcut noi înşine dovada sau că nu suntem majoritari sau că nu suntem, sub raportul culturii şi pregătirii, în măsură să administrăm ceea ce am pretins că ni se cuvine.

  Aşa se face că, în loc ca reformele sociale să însemne începutul unei ere a renaşterii naţionale, ele au fost folosite de guverne şi partide numai pentru a crea o pătură superioară artificială.

  Patriotul, omul elitei şi al cinstei, a fost înlocuit în viaţa publică prin demagogi superficiali şi înşelători. Ne-am frânt puterea, ne-am slăbit cugetul şi ne-am sleit minţile în lupte fratricide pentru ideologii, în desbinări stupide, în bârfeli odioase, în vrajbe dureroase şi în apucături neomenoase. De aceea, ştiu că tu, sătean trudit n-ai plug şi n-ai haine; că fierul plugului e scump pentru punga ta goală şi bumbacul nu-ţi ajunge ca să-ţi îmbraci copiii, că pământul ţi-a rodit puţin şi gurile casei tale sunt multe.

  Ştiu că tu meşteşugar chinuit nu-ţi poţi îndestula nevoile cu greul muncii tale; că râvneşti să nu-ţi mai vezi copiii ofiliţi şi săţi vezi fruntea despovărată de griji şi sărăcie. Ştiu că tu, bogatule, eşti turburat fiindcă ai voi pace şi linişte, pentru ca să ai siguranţa bunurilor tale şi mulţumirea averii pentru urmaşii tăi [2].

  [2]. Căci, să ştii bogatule că averea ta ne e scumpă – dacă este curată – fiindcă e a ţării; că lucrurile casei tale, pe care alţii nu le au, ne încredinţează că din propria ta conştiinţă şi înţelegere ne vei ajuta să facem din bucuria ta, bucuria altora.

  Şi tu, cărturarule, care ai tăcut ieri şi taci şi astăzi, ştiu că aştepţi ceasul când Ţara să-ţi cinstească mintea, Neamul să-ţi preţuiască sufletul şi Statul să-şi întemeieze soarta pe rostul tău de cârmaci al cugetelor şi să nu te umilească izgonindu-te de la luptă sau trudindu-ţi vieaţa în umilirea sărăciei.

  Greutăţile în care se sbate neamul sunt mari şi încurcate. Neamul Românesc – popor de muncă şi nu parazitar – vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul Naţionalism, prăvălind pe toţi cei care – conştient sau inconştient – îi împiedică drumul viitorului.

  Puterea unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de încercare ştie să-şi afirme cugetul şi voinţa nestrămutată.

  În România trebuie să trăiască şi să fie puşi în valoare mai întâi Românii; ceilalţi, dacă rămân locuri libere, vin după ei. Împotriva tuturor piedicilor şi intrigilor duşmane, a clevetirilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm drepturile nepieritoare.

  Revoluţiile naţionale nu sunt acte de violenţă, revolte, ci idei în marş. Toate adevăratele revoluţii naţionale s-au întemeiat prin zidiri şi nu prin prăbuşiri. Ele au folosit toate rezervele naţiunii şi au întrebuinţat toate generaţiile, respectând instituţiile fundamentale ale vieţii şi ale scopurilor omului.

  De aceea, vă chem pe toţi, din toate generaţiile şi din toate clasele, ca să înfăptuim marea chemare a istoriei noastre.

  Chem pe toţi Românii fără nici o deosebire de profesiune, pentru că expresia voinţei naţionale nu se poate opri în faţa hainei sau rostului profesional de vieaţă. Daţi Patriei tot ce este mai bun în voi. Fiindcă azi se toarce sub ochii voştri soarta de veacuri a lumii. Şi la împlinirea ei fiecare trebuie să vă simţiţi chemarea.

  Ne trebuie împăcarea generaţiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce e bun şi nepătat în Neamul Românesc, pentru ca să ne merităm moştenirea strămoşilor şi slava urmaşilor. Ne trebuie respectul vieţii şi al averii, temeliile Neamurilor şi ale Civilizaţiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat şi în afară de interesul naţional şi social, ci pentru a le supune toate – din libera lor pornire – marilor comandamente naţionale.

  Un neam nu poate să-şi ţină în mâini lanţul eternităţii naţionale, decât dacă ştie să cinstească, verigă cu verigă, tot ce e al lui. România pe care voim să o făurim va fi un Stat întemeiat pe primatul românesc în toate domeniile şi se va întemeia pe structura noastră agrară şi ţărănească. Naţionalul şi Socialul vor fi pietrele de temelie.

  La temelia Statului vor sta întotdeauna muncitorul agricol de la ţară şi muncitorul de la oraşe – funcţionarul şi lucrătorul. Acesta este drumul viitorului, la care chem tot ce e curat, întreg, nepătat, neobosit, pe întregul cuprins al Ţării.

  Pentru a ajunge la această înfăptuire viitoare, se cer acum: ordine, disciplină şi muncă. Pe plan social, la temelia Statului stă familia [3].

  [3] Familia românească, cheia de boltă a rezistenţei şi a prosperităţii neamului nostru. Iar la temelia familiei, vă cer să fiţi voi femei române de pretutindeni. Căci numai în familie puteţi cuprinde taina adâncă a vieţii; şi numai prin familie puteţi fi înconjurate de adevărata dragoste şi respectul ce vi se cuvine.Cel mai preţios dar pe care Dumnezeu îl aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare îngrijire. Oricum va fi: bogat sau sărac, frumos sau urât, îngrijit sau părăsit, dotat sau nedotat, paşii lui trebui îndreptaţi pe acelaşi drum – lupta continuă către cinste.Să fie cinstit în toate. Din cinste se naşte: munca, bunacuviinţă, dragostea, cumpătarea, voioşia, seninătatea, bunătatea, jertfa şi chiar eroismul. Sufletul unui copil este cea mai plăpândă alcătuire, în care impresiile capătă ecouri uriaşe, ce se transformă în înclinări pentru o viaţă întreagă.

  Să-i deprindeţi să creadă în Dumnezeu şi Biserica Lui. Să se închine cu tăria cu care Biserica era iubită de strămoşii noştri. Să se deprindă să-şi apropie sufletul de Dumnezeu şi să-i feriţi de trufia deştertăciunilor. Să le spuneţi că Neamul Românesc, în înţelesul nesfârşit al generaţiilor, cuprinde toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor. Că aceste morminte trebuie cinstite. Prin cultul morţilor vor avea totdeauna sprijinul sufletelor care s-au jertfit pentru neam.

  Tot prin cultul morţilor şi mormintelor strămoşilor îi veţi face să iubească pământul Ţării. Să le şoptiţi zilnic că prin ecoul şi îndemnul care vine din morminte, a trăit şi trăieşte neamul acesta.

  Cunoscând orice limbi străine să iubească un singur grai, acela al strămoşilor noştri. Adâncul firii româneşti nu poate fi cuprins decât prin graiul românesc. Să-l cinstească, să-l păstreze şi să-l lase moştenire nepătată.

  Să-i creşteţi luptători, dar să-i deprindeţi să fie blânzi. Blândeţea este o podoabă unică a sufletului românesc. Blândeţea, oriunde vor găsi germeni de viaţă. Să le îndreptaţi zilnic mâna să ajute pe cel în nevoie. Să le răspundeţi totdeauna şi la toate întrebările. Să le cetiţi şi să cetească. Astfel îi veţi deprinde să aibă pasiunea de a se cultiva. Şi mai ales, învăţaţi-i să muncească. Munca să o iubească şi să o respecte, pentru că totdeauna înnobilează. Faceţi-i să înţeleagă cât de greu trece vieaţa fără muncă. E groaznic să te simţi trăind ceas cu ceas şi să nu foloseşti nimănui.

  Iar faţă de copii, căsătoria voastră să fie o taină. Să nu lăsaţi niciodată ca vălul să fie rupt de asprimea unor cuvinte sau fapte nesocotite. Certurile dintre părinţi aruncă nesfârşită uscăciune în sufletele lor crude.

  Neînţelegerile voastre, păstraţi-le şi feriţi-le de ochii şi urechile lor. În alt fel le pustiiţi sufletul pentru totdeauna. Gândiţi-vă şi înţelegeţi că nu puteţi fi înlocuite şi că nimeni nu ar putea face nimic din toate acestea în locul vostru.

  Pe plan spiritual credinţa [4].

  [4] Nu există putere în lume care să poată opri biruinţa lui Dumnezeu şi a celor care au crezut şi cred în El.

  Statul viitor va fi un Stat de disciplină, de ordine şi de acţiune creatoare. Tineretul va fi educat în duhul de jertfă naţională şi de idealism creştin pentru care s-au trudit şi s-au jertfit, veac de veac, Voievozii, vitejii şi martirii noştri.

  Ţărănimea va fi îndrumată spre o viaţă nouă, Statul organizând producţia agricolă, dând unelte şi maşini ţăranului, creând o industrie alimentară şi transformând ordinea sanitară atât de înapoiată a satelor noastre.

  Muncitorimea va fi ridicată prin sporirea producţiei şi prin crearea de mari lucrări publice, căi de comunicaţie, canale şi irigaţii.

  Funcţionarii vor fi întrebuinţaţi în această mare acţiune a Statului şi li se va deschide drumul spre întreprinderile private, pentru a asigura tuturor salarii demne de munca şi rolul fiecăruia.

  Cărturarii şi slujitorii Bisericii vor avea în acest Stat rolulcare li se cuvine despicătorilor de drumuri şi ziditorilor de suflete. Singura politică pe care trebuie să o faceţi este aceea a iubirii de Neam şi a apărării drepturilor lui sfinte prin muncă, prin cinste, prin blândeţe, prin conştiinţă şi, mai ales, prin exemplul vostru în toate şi faţă de toţi. Am pornit de la icoane şi altare, să ne întoarcem la ele [5].

  [5] Biserica lui Cristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii.

  Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată. Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor.

  Trebuie să redăm muncitorului puterea producţiei, ca să putem ajunge la ieftinătatea vieţii; trebuie să dăm ţăranului liniştea ogorului, ca să poată munci; trebuie să dăm orăşeanului siguranţa vieţii şi a ordinei, cărturarului puterea gândului.

  Întreaga Ţară trebuie să păşească la muncă şi la ordine.

  Pe deasupra tuturor frământărilor şi peste toate neînţelegerile, avem datoria faţă de strămoşi şi faţă de urmaşi să ne pregătim Statul şi Neamul pentru apărarea drepturilor lui veşnice.

  Prindeţi voiniceşte de umeri pe toţi fraţii noştri [6] de pe întreg cuprinsul românesc, scuturaţi conştiinţele de toate îndoielile şi de toate laşităţile trecutului, sfărâmaţi ambiţiile deşarte şi, sub imboldul vostru şi sub exemplul vostru, uniţi pe toţi1 într-un singur gând, într-o singură simţire, într-o singură voinţă, către un singur ţel: izbânda României.

  [6] Toţi Românii hotărâţi, toţi Românii cinstiţi, toţi Românii sârguincioşi, toţiRomânii întregi.

  Astfel, legea credinţei, legea dreptăţii, legea disciplinei, legea muncii, legea educaţiei severe, legea tăcerii, legea solidarităţii naţionale şi a sprijinului reciproc şi legea onoarei, vor fi legile de temelie ale Statului de mâine. Trebuie cinste, trebuie dreptate şi justiţie.

  Române! Mulţumirea ta şi a familiei tale împovărate va veni prin înfrăţirea tuturor, prin munca noastră laolaltă, prin înţelegere şi ascultare şi nu pe căile urii sau ale prăbuşirii altuia. Fiindcă munca şi credinţa înalţă, pe când invidia şi ura surpă.

  Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi Români întregi. Luaţi aminte că aceea ce a prăbuşit pe alţii, a fost goana după bunuri şi interese prea pământeşti.

  Nu uitaţi că aceea ce a dărâmat aşezări şi Tronuri, a fost mânuirea oarbă şi sângeroasă a trufiei, a răzbunării şi a violenţei.

  Dăltuiţi în cugetele voastre piatra de întemeiere nouă a Neamului. Nu vă risipiţi sbuciumul în fapte mărunte, în clocotiri învrăjbitoare şi în războiri sterpe. Acestea vă scoboară şi amuţesc poruncile morţilor voştri.

  Neamul acesta trebuie ridicat, întărit, îndreptat. N-avem nici un minut de pierdut în această privinţă. Un regim nou de viaţă curată, un regim de viaţă armonioasă şi frăţească între conducători şi conduşi [7]; un regim de viaţă plină de ideal, de cuget curat şi de forţe creatoare: este o muncă grea, neînchipuit de grea, care cere gândire, organizare, metodă, ordine, disciplină, neslăbită voinţă şi dârzenie.

  [7] În acest sens, orice şef trebuie să se poarte cu subalternii săi cu omenie. Acest sentiment nu poate şi nu trebuie să lipsească nici chiar în Armată, unde disciplina comportă oarecare rigiditate.Sentimentele sufleteşti de omenie faţă de subaltern aduc din partea acestuia dragoste de muncă, încredere în şefi, în vigoarea morală în toate acţiunile lui bune, mândria respectului ce i se dă, personalitate. De aceea, în serviciul zilnic, în discuţiunile ocazionale, în viaţa socială şi în greşelile ce eventual se fac, şeful este dator să-şi trateze subalternii în cadrul legilor, însă urban şi civilizat – nu se admit două atitudini: una de platitudini în sus şi alta de brutalitate în jos.Iar când e vorba de a cumpăni dreptatea, să aibă în vedere că aceasta se dă după legiuiri scrise, dar se dă şi după comandamente de ordin moral şi sufletesc şi că nu se poate admite ca cineva să aibe dreptate şi să nu i se dea.

  Altfel, subordonaţii nu vor voi să aibă iniţiativă, iar a avea iniţiativă înseamnă a avea curajul răspunderii şi încredere că riscurile vor fi dominate de rezultate.

  În cadrul legilor, iniţiativa cea mai largă trebuie să anime pe toţi cei câţi fac parte dintr-o instituţie civilă sau militară. Ceea ce trebuie însă să se ţină în seamă în exercitarea iniţiativei este corectitudinea: corectitudine în interpretarea legilor, corectitudine în aplicarea lor.
  Dacă o faceţi cinstit, dacă nu umblaţi după foloase personale sau de castă, dacă nu vă uitaţi cu ochi răzbunători în trecut, dacă întindem o mână frăţească tuturor cari sunt în stare să pună sufletul, priceperea, cinstea, munca şi patriotismul lor în slujba Patriei, dacă lăsăm ambiţiile şi păstrăm proporţiile, vom reuşi.

  Nu oricine e pregătit pentru această împlinire, ci numai acei care n-au mâinile pătate de sânge, de averea Statului sau de fapte murdare.

  Toţi pot însă s-o ajute, pentru că este Casa Neamului la care toţi au datoria să zidească. Familia, Şcoala, Biserica, Justiţia, bogăţiile pământului nostru şi toată aşezarea Statului, trebuie reîntemeiate, înrădăcinate de-a-pururi în duhul şi rostul nostru de viaţă românească.

  Săteanul aşteaptă ridicarea, muncitorul vrea mulţumire, ostaşul vrea onoare, orăşanul vrea siguranţă. Nu putem întemeia nimic dăinuitor dacă nu respectăm legile omeniei şi ale vieţii.

  Viaţa omului, cinstirea avutului, respectarea muncii şi casei altuia sunt valori pe care veacuri de civilizaţie le-au împietrit în fiinţa popoarelor, iar când acestea s-au dărâmat în datinile unui Neam, Neamul s-a stins.

  Un popor care nu respectă trecutul şi datina creştinească, un popor care îşi pierde credinţa, un popor care nu cultivă iubirea pentru morţii săi, este un popor condamnat [8].

  [8] Căci, de la antici şi până astăzi, nu răzbat în veşnicie decât popoarele care au cultul eroilor şi al mormintelor.Eroii şi martirii sunt pentru un neam ceea ce sunt profeţii pentru religie şi sfinţii pentru Biserică. Ei sunt verigile prin care se leagă lanţul veşniciei naţionale…Ca magii, cărora singuri le-a dăruit Domnul taina drumurilor de lumină, aceşti despicători de poteci noi îşi duc harul pentru împliniri de taine.Cu cât un neam îşi poate împodobi mai mult istoria cu apariţiile acestea neobişnuite, cu atât el e mai glorios şi mai mare ; şi cu cât un neam este mai sterp în înţelegerea şi în crearea eroilor şi a martirilor, cu atât prezenţa lui în Istorie este mai măruntă şi mai trecătoare. De aceea, popoarele trebuie să aibă o adevărată religie închinată oamenilor predestinaţi, eroilor şi martirilor.

  Trebuie deci să reluăm firul întrerupt şi să călcăm pe drumul pe care au călcat strămoşii noştri [9].

  [9] Adică Neamul Românesc trebuie să se întoarcă la izvoarele lui; fapta lui să oglindească toate virtuţile strămoşeşti.

  Crucea şi Stindardul, Ogorul şi Patria, Onoarea şi Virtutea, Înfrăţirea şi Iubirea, Legea şi Omenia să fie ţelul nostru de acum înainte, fiindcă el a fost, veac de veac, este şi va rămâne crezul adevăraţilor Români.

  De acum înainte seriozitatea va lua locul uşurinţei, vrednicul va da la o parte pe nevrednic, onestitatea va zdrobi tâlhăria, caracterul va înfrânge pe viclean şi-l va împiedica să mai străbată, prin intrigă şi linguşire, prin minciună şi perfidie, prin înrudire şi prin ticăloşie, către vârfurile de comandă pe care au pus stăpânire acei care au dus Ţara şi instituţiile ei acolo unde ştim, simţim şi suferim că sunt.

  Trândăvia, interesul personal, intriga, necinstea, minciuna, trădarea, linguşirea, lipsa de merit şi de caracter, ameninţarea şi ura – acestea le urâţi cu toţii – o ştiu – şi eu le urăsc cel dintâiu.

  Munca, adevărul, dreptatea, cinstea, caracterul, onoarea, loialitatea, meritul şi ridicarea prin competenţă şi disciplină, respectul faţă de toate aceste temeiuri de viaţă, iată ce aţi voit, iată ce trebuie să întemeiem în noul Stat.

  Opera aceasta grea nu o vom duce la bun sfârşit decât dacă este o unire desăvârşită între noi, unire care să pornească din sufletele şi din minţile noastre şi care să se traducă în acţiune [10].

  [10] Nu uitaţi că statul Naţional înseamnă topirea tuturor credinţelor şi a tuturor forţelor noastre într-un singur scop: rezidirea pentru veşnicie şi din temelie a Neamului nostru.

  Numai procedând astfel vom putea să salvăm acest nenorocit atât de încercat Neam.

  Cu cât loviturile vor fi mai mari, cu atât dârzenia noastră va trebui să fie mai mare, munca noastră mai încordată şi voinţa noastră de a învinge mai fără de limită.

  Deschideţi înainte larg porţile casei voastre şi primiţi pe toţi acei care vin purtaţi de puterile lor, de trecutul lor nepătat, de dârzenia lor românească şi de voinţa lor de înfrăţire, de muncă şi de luptă.

  Nu duşmăniţi pe nimeni, nu îndepărtaţi pe nimeni, oricare le-ar fi fost judecata şi credinţa politică până azi. Neamul nu are destule energii şi destule suflete câte ne trebuie pentru viitoarea şi marea lui înălţare, pentru ca vreuna să rămână în afară. Alte ţări au sfărâmat în ruine, au scăldat în sânge si au plătit cu jertfe de fraţi actele reparatorii şi înnoirile din temelie ale alcătuirilor lor. Noi să le împlinim numai cu frământarea sufletelor noastre şi în liniştea faptelor noastre.

  Un Neam poate fi redeşteptat prin viforul entuziasmului, dar nu poate fi înălţat decât prin dogoarea muncii şi patima răspunderii.

  Adevărata educaţie nu este numai şcoala cărţii, ci şi şcoala Neamului. Ea zideşte nu numai cultura, dar înalţă şi întăreşte conştiinţa naţională, prin cultul credinţei în Dumnezeu şi în puterile Patriei.

  Învăţământul este şi şcoala vieţii şi şcoala luminii. Adevăratul profesor dăltuieşte sufletele şi caracterele, ca sculptorul în piatră.

  Să ascultăm porunca de dincolo de mormânt a strămoşilor şi martirilor noştri şi să nu uităm datoria sacră pe care o avem de a trece copiilor noştri o Ţară frumoasă, o Ţară puternică înlăuntru şi respectată în afară, în sfârşit, o Ţară la care am aspirat cu toţii şi pentru care am pătimit cu toţii.

  Şcoala românească trebuie să plece de la baza structurală românească, care este ţăranul. Prin cultură omul capătă conştiinţa adevărată a rostului său în viaţă şi în naţiune, află puterea muncii şi curajul răspunderii şi dobândeşte conştiinţa rostului naţional în mijlocul celorlalte popoare.

  Imitând o cultură străină, nu se poate întemeia o adevărată cultură naţională. Universităţile trebuie să fie pentru noi zidurile nevăzute ale veşniciei româneşti, iar pentru cei din afară, cetăţile adevărului, ale drepurilor şi ale mândriei noastre naţionale.

  Slujitorii Bisericii, mai mari şi mai mici, să fie pătrunşi, până în adâncul conştiinţei lor, de caracterul dumnezeesc al ei şi de răspunderea lor de trimişi ai lui Dumnezeu în mijlocul neamului nostru [11].

  [11] Dacă gândul vostru nu este cu totul dăruit Creatorului, dacă inima voastră nu se frământă cu adevărat pentru păcatele oamenilor, atunci şi zidurile bisericilor sunt reci şi chipurile sfinţilor de pe icoane sunt crunte şi clopotele sună spart şi lumânările par stinse. Faceţi în aşa fel, încât oamenii să simtă nevoia să meargă la Biserică şi să dorească ceasul de rugăciune ca o mare liniştire sufletească. Evanghelia Mântuitorului este faptă. Ea nu a fost scrisă ca să fie, ci pentru că a fost trăită. Viaţa lui Cristos-Dumnezeu a fost supusă trudei legilor omeneşti, a acceptat pecetea pedepsei divine şi a luptat pentru răscumpărarea noastră. Aşa că din ea şi numai prin ea să tălmăciţi viaţa credincioşilor.Ascultaţi poverile lor şi arătaţi-le că toate au fost trăite şi înfruntate de Dumnezeu pentru biruinţa lor. Cel mai mic sbucium din viaţa oricăruia făceţi-l să intre, să se regăsească şi să se aline prin Evanghelie. Şi veţi vedea că rostul vieţii nu le va mai fi străin, că durerile le vor primi şi suferi cu credinţa că o fac întru biruinţa slavei cereşti.

  Tălmăciţi în fiecare zi de sărbătoare, pe înţelesul tuturor, prin predici scurte şi înţelepte, Evanghelia. Învăţaţi-i să asculte şi să folosească în faptele lor de fiecare clipă, tot ce această carte a suferinţei a înscris numai din dragoste de oameni.

  Numai astfel vor înţelege îndatoririle la care îi cheamă viaţa faţă de ei, faţă
  de familia lor, faţă de semenii lor. Învăţăturile Evangheliei să se desprindă din fapta voastră. De aceea, vă cer în viaţa de toate zilele:
  Să fiţi cei mai iubitori.
  Să fiţi cei mai buni.
  Să fiţi cei mai drepţi.
  Să fiţi cei mai cinstiţi.
  Să fiţi cei mai muncitori.
  Să fiţi cei mai gospodari.
  Să nu alergaţi niciodată după bani, fiindcă ei vă fac să alunecaţi pe
  panta patimilor omeneşti.
  Politica să o goniţi din jurul altarelor, aşa cum a gonit Mântuitorul
  pe mânuitorii de bani.
  Să o goniţi şi pentru voi şi pentru drept-credincioşii voştri. Ea a adus multă nenorocire în această Ţară. Ea v-a învrăjbit fiindcă, politica, la noi, a însemnat pândă. Să pândeşti un om, ca să-l dai la o parte; un loc ca să-l ocupi fără merit; un lucru ca să ţi-l însuşeşti cu orice preţ şi prin orice mijloc; o situaţie ca să ajungi cât mai repede şi să te îmbogăţeşti peste noapte.

  Preotul, prin pregătirea lui, prin purtarea lui, prin deslegarea lui de cele pământeşti şi prin exemplul lui în toate, să readucă în faţa altarului şi în Biserică pe toţi aceia care s-au îndepărtat mai mult sau mai puţin de ea, din vina tuturor.

  Oşteni, tezaur de putere şi mândrie, stâncă de piatră nebiruită, nu uitaţi, de la mic la mare, că sunteţi ieşiţi dintr-o brazdă stăpânită şi păstrată prin sânge şi în sânge.

  Împletiţi-vă şi înfrăţiţi-vă cu această brazdă, staţi înfipţi în ea şi pregătiţi-vă să muriţi cântând pentru ea [12].

  [12] Vă mărturisesc însă că lealitatea aceasta dusă la limita firii v-o voi putea cere cu inima uşoară abia atunci când rândurile voastre vor fi alcătuite numai, sau cel puţin aproape numai, din etnici români. Am instruit, în ultimii ani, aproape 400.000 de minoritari. Prin acest sistem am făcut o armată inamicilor noştri. Informaţiuni certificate au stabilit că Ungurii contează, în carnetele de mobilizare ale unităţilor de la est de Tisa, pe Ungurii instruiţi de noi, pe care speră de sigur să-i primească şi înarmaţi. Este probabil că aceleaşi speranţe şi calcule le nutresc şi le fac atât Bulgarii cât şi Ruşii.Am executat cu o conştiinţă care este păcat că nu am generalizat-o în toată activitatea noastră publică, angajamentele internaţionale care le-am luat, de a creea condiţiuni egale la drepturi şi îndatoriri tuturor acelora care trăiesc la noi…Astăzi, armata noastră are, şi mâine la războiu va avea, în medie, în rândurile ei, aproximativ 30% minoritari. În războiul trecut, şi numai unităţile de moldoveni au avut patru la sută evrei.Se ştie de toţi ce au păţit armata, administraţia şi teritoriile ocupate şi prizonierii români, de pe urma acestor oameni pe care i-am crescut, menajat, primit şi tratat de multe ori mai bine ca pe fraţii noştri de sânge. În spatele panicilor, trădărilor, predării unităţilor, alarmismului, defetismului, maltratării populaţiei şi a ofiţerilor noştri prizonieri erau totdeauna.

  S-au uitat toate acestea. Uităm uşor. Este o crimă că o facem, fiindcă o vom plăti foarte scump. Ce vom păţi mâine este uşor de prevăzut. Cine poate să-şi ia răspunderea să apere fruntariile ţării şi independenţa neamului cu o armată în a cărei compunere vor intra 30 la sută minoritari? Eu nu.

  Nici o altă ţară, din acelea care au aceleaşi angajamente, nu s-a ţinut de ele cu acelaşi zel ca noi. Aproape acelaşi procent de minoritari a răsturnat, când s-a prezentat momentul, o monarhie de care erau legaţi prin legături, tradiţie şi cultură de mai multe ori seculare.

  Cum putem să ne facem noi, care n-avem nici organizarea, nici prestigiul, nici administraţia Austro-Ungariei, iluzia că nu ne vor răsturna şi pe noi?

  Cum putem să pretindem Ungurilor de la noi să se bată în contra fraţilor lor?

  Măsura pe care am luat-o de a-i trimite atât în timp de pace, cât şi la începutul războiului, pe alte fronturi, este şi plină de consecinţe şi puerilă.

  Este plină de consecinţe dezastruoase fiindcă a încurcat mobilizarea armatei, producând haosul. A creat spectacolul continuei vânturări de soldaţi, care circulă necontenit pe socoteala Statului, de la un cap la altul al Ţării. La mobilizare aceşti oameni, mergând la corpurile unde vor fi chemaţi, vor arunca pe toate căile sămânţa anarhiei, se vor deda la acte de sabotaj, vor răspândi panica, vor practica spionajul şi trădarea, iar cei care vor ajunge la unităţile lor, vor antrena la defetism, la predări şi la dezertări în masă;

  Este puerilă fiindcă măsurile de repartizare iniţială a forţelor nu pot avea la război durată. Realităţile lui ne vor forţa să aducem, din prima săptămână, forţe de peste tot şi de oriunde, pentru a conjura pericolul. Iată atât adevărul cât şi perspectiva.

  Ce-i de făcut?

  Să încetăm a instrui minoritarii, cel puţin pe cei din categoria periculoşilor. Să-i scoatem din lucrările de mobilizare şi să-i întrebuinţăm în unităţi organizate, după o sumară şi de formă instrucţie, la lucrările de redresare a Statului; să-i folosim în serviciile secundare.

  Nu există putere în lume care să poată opri biruinţa lui Dumnezeu şi a celor ce au crezut şi cred în El. Nu este Răstignire fără Înviere. Dar trebuie să ne pregătim, să suferim, să o merităm. Munciţi, gândiţi, răbdaţi, tăceţi, încordaţi-vă, oţeliţi-vă şi aşteptaţi. Orice secundă pierdută în intrigă şi luptă poate să ne fie mortală.

  Cred şi mărturisesc Învierea lui Cristos.
  Cred în învierea Neamului Românesc!
  Cristos a înviat.
  Neamul Românesc va reînvia.
  Prin noi, prin jertfa şi mântuirea noastră.
  ROMÂNI,
  Sus inimile!

  ______________________________________________________
  BIBLIOGRAFIE:

  1. ÎNDEMNURI ROMÂNEŞTI, Ministerul Propagandei, Bucureşti, 1941;
  2. CĂTRE ROMÂNI… CHEMĂRI – CUVÂNTĂRI – DOCUMENTE.
• naly says:

  1 September 2009 at 23:31

  ar fi bine ca o oarecare persoana bine informata si detinatoare de argumente sa modifice nenorocitul de articol de pe Wikipedia despre Antonescu. este foarte tendentios scris dar are pretentii de obiectivitate. vezi link: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Antonescu
• cami says:

  23 October 2009 at 22:06

  Asistam la ragazul dat de Dumnezeu pentru implinirea raului si a lasitatii. In acest ragaz Hristos este Marele Anonim, interzis in marile DemonCratii mincinoase ale lumii, iar eroii sunt pusi in pluonul de executie. O lume alienata….in care razboiele sunt facute pentru buzunarele cainilor urdurosi, iar ostasii sunt retrogradati la gradul de mercenari.

  Pina cind?
• Alex says:

  25 November 2009 at 00:03

  Ion multumesc pt detalii…am fost interesat de Maresalul Ion Antonesc, dar vreau sa aflu si mai multe…cunosti ceva materiale video??? stii unde sa gasesc??? Multumesc anticipat.
• ungureanu says:

  27 November 2009 at 21:05

  Cugete risipite,comunisti si neocomunisti, de ce purtati atata venin in sufletul vostru stramt?Nu va e rusine,nu va e teama de Dumnezeu sa aruncati cu noroi in cel mai demn maresal al Romaniei,Maresalul Ion Antonescu.Suntem blestemati pe acest Pamant,sa ne plecam in fata strainilor pentru interese meschine,dar cu orice pret sa ne discretitam eroii neamului.La 1940,cand granitele Romaniei erau la pamant,cand fiinta statului national era amenitata,Regele Carol al II-lea a avut intuitia momentuli de a-l desmna prim ministru pe Generalul Ion Antonescu.Era omul providential,era ceea ce era necesar Romaniei in acel moment.Ion Antonescu isi dovedise calitatea de bun roman in timpul Razboiului de Rentregire din 1916-1918.In campania din Moldova,mai apoi in campania din Ungaria,pana la Budapesta a demonstrat ca era atasat fiintei poporului roman si nu era un aventurier politic de actuala prestatie.Lasati asadar pe Maresal in pace,lasati-l sa doarma somnul de veci in inchisoarea Jilava, acolo unde comunisti ca si voi i-au harazit destinul.Daca acest Mare Roman nu a avut nici loc de mormant in glia Tarii pe care a slujit-o ca nimeni altul, mai are sens sa vorbim?Nu a fost marinar comunist de trista amintire,asdar bagati-va mintile in cap pigmeilor ca niciodata nu ve-ti face pentru tara noastra,ceea ce a facut Marasalul Ion Antonescu.Dormi linistit maresale ,ca nu toti te-am uitat!ungureanu
• mihai says:

  4 December 2009 at 15:41

  Numai un dusman al acestui neam poate spune ca Antonescu a fost criminal. Auzi, a fost condamnat pentru fapte deosebit de grave…. Ce a fost atat de grav ca a reintregit tara prin lupta, nu conteaza cu cine te lupti, fie Anglia, fie America, fie Rusia. Acestea din urma sunt tari responsabile pentru toate relele din lume, chiar si in ziua de azi. Cati oamnei a omorat America pe timp de pace? Asta nu mai e crima impotriva umanitatii? Antonescu nu a facut decat sa-si reintregeasca tara si pentru asta a fost omorat. Nesimtitul asta de autointitulat “regele Mihai” care nici macar nu este roman 100% mai are curajul sa iasa in fata, sa-i fie rusine. Oricum el va muri ca un fraier, pe un pat de spital intr-o clinica de lux in strainatate, ca toti tradatrii si prostii.
  Iar ce e mai grav acum e ca ne-am aliat si noi cu marii criminali ai omenirii si luam parte la cele mai odioase planuri… Luptam pentru pacea altor tari nimicindu-i si ocupandu-le tarile. Asa ceva tara asta nu a facut niciodata, iar acum luam parte la ce e mai urat si josnic lucru trimitand trupe pe teritorilul altor state, sa aparam pe hatii de americani si britanici. Mergem la a-i apara hotii. Asta nu e crima domnilor? interesati-va cati mor azi din cauza aliatilor nostrii? Acum suntem sclavi la noi in tara, acum ne-am vandut tara hotilor si criminalilor, acum suntem la cel mai jos nivel al omeniei. daca exista asa ceva. Unde e omul din noi, unde ne e demnitatea. Mai bine murim pana la ultimul pentru tara asta, dar murim demn, murim eroic, decat ca niste sclavi sa ne injosim de frica foametei, de frica frigului etc. Pe aliatii nostrii nu-i judeca nimeni ca declanseaza razboaie mereu? Nenorcitilor, ati omorat tot ce e bun in tara asta, ati inlaturat tot ce e nemuritor. Toti eroii au murit si culmea , au ramas multi, multi idioti care se dau cu criminalii, care prefera sa fie sclavi decat sa moara demn, care se vand si tradeaza tara. Normal, avem multi lasi care ridica in slavi America si asociaza cuvantul “romani” cu alt cuvant “prosti” rezultand “romani prosti”. Idiotilor, daca spuneti asta voi sunteti prosti ca oamnei, romanii nu sunt prosti, sunt cei mai tari pt ca au rezistat mai mult de 2000 de ani atacurilor din toate partile. Tara asta nu a secat niciodata oricat s-a furat din ea, toti care au tradat-o si furat-o au platit mai devreme sau mai tarziu. Asa ca: TRAIASCA ROMANIA MARE, TRAIASCA MARESALUL, TRAIASCA TOTI ROMANII ADEVARATI, TOTI EROII NEAMULUI!!! Antonescu va fi alaturi de eroii neamului: Stefan cel mare, Mihai vitezul, Decebal, Ceausescu, Tepes etc…. Voi care-l considerati criminal alaturi de cine veti fi? Va spun eu, alaturi de lasi, de scalvi, de tradatori, de lingusitori, iar moartea va va speria si va va imietri pentru ca nu o veti putea privi in ochi, ochii vostrii vor fi intunecati de lasitate. Orice ar fi va doresc sanatate si sa vi se lumineze mintea chiar si in ultima clipa macar. Sa fiti iubiti!
• Roman+Gorjean says:

  14 December 2009 at 20:34

  http://www.youtube.com/watch?v=0P4sE25ox-I&feature=related
  Cred ca se rascoleste in mormant cand vede ce a ajuns tara asta pentru care au murit milioane de adevarati Romani.
• vasile says:

  11 February 2010 at 23:38

  Toata stima pentru Ion. Este un om cu adevarat pregatit si obiectiv. Cu ceva timp in urma am citit materialul de pe Wikipedia in lagatura cu MARESALUL ANTONESCU. Este foarte neobiectiv si plin de falsuri si minciuni. Cine l-a alcatuit ? Unul ca si acel analfabet notoriu care citeste sentinta de condamnare la ”procesul” MARESALULUI. Oameni de talia MARESALULUI nu mai sunt astazi. Dumnezeu ni l-a daruit iar criminalii de etnie ….. l-au omorat, pentru ca nu i-a pasat de ei, pentru ca i-a pus la punct, pentru ca a avut curajul sa-i infrunte. Si acesti ordinari care l-au omorat conduc astazi lumea si produc cele mai odioase crime impotriva umanitatii. Dar va veni judecata de care nu vor scapa.
• Arthur says:

  17 March 2010 at 20:35

  Domnnilor si doamnelor, la ora cindaceste rinduri se scriu de catre noi este greu sa judecam o situatie a anilor 1935-1945. Multi dintre noi nu au trait acele evenimente si sint de aceea rau informati.Un lucru ramine insa sigur in acel moment domnul General Ion Antonescu a ales dintre doua rele pentru tara in care dumneavoastra traiti pe cel mai putin rau. De aceea este erou. De fapt era un bun strateg si a cautat sa va salveze.

Cel mai recent articol video

Editoriale

Parteneri