Soțul poștăriței, reîntors la viață

Marius Daniel Petrișor, soțul poștăriței din Târgu Jiu a cărei dispariție, cu șapte ani în urmă, a inflamat presa din întreaga țară, a decis că trebuie să revină la o viață normală. Vrea să se recăsătorească și s-a întors la marea pasiune, muzica, lansând videoclipul primei sale piese înregistrate.

Pe Marius, românii l-au cunoscut într-un greu moment al vieții sale, când, pe 16 iunie 2005, soția sa, Ioana Petrișor, poștăriță în Târgu Jiu, a dispărut cu banii de pensii pe care trebuia să-i distribuie în sector. Plecat fiind la muncă în Spania, el s-a întors imediat și a început căutările, disperat, convins fiind că soției sale i s-a întâmplat ceva rău, pentru că era sigur că nu ar fi fugit de bună voie cu banii. A căutat-o, bineînțeles și poliția, iar rămășițele ei pământești au fost găsite, după aproape trei luni, într-o pădure de la Obârșia Cloșani. După închiderea cazului, Marius Daniel Petrișor, care devenise cunoscut  în întreaga țară, pentru că a apelat la presă  în speranța că-și va găsi cât mai repede soția, s-a întors în anonimat, iar peste caz s-a așezat uitarea. S-a întors în Spania, unde a lucrat în continuare până în 2011, lăsând-o pe fiica sa, care avea șase ani când i-a murit mama, în grija părinților lui. Acum e din nou în țară, și-a luat fata de la părinți la Târgu Jiu și vrea să își facă o carieră în muzica populară, având această pasiune în suflet de când era mic.

„L-am atins pe Dolănescu”

Marius a început să cânte de la 10 ani, după ce l-a văzut cântând, cu ochii lui, la o nuntă din comună, pe Ion Dolănescu: „A venit Ion Dolănescu, împreună cu Maria Ciobanu, să cânte la o nuntă, al noi, la Vladimir. Erau într-o mașină frumoasă, cu geamuri  fumurii, cum nu mai văzusem vreodată și erau așa de frumoși!… Când el a început să cânte, am fost atât de impresionat, încât m-am dus și l-am atins, pe furiș, ca să mă conving că e adevărat ce văd. M-a simțit, s-a întors spre mine și m-a străpuns cu privirea. Am fugit, că mi-a fost frică, dar de atunci am început să cânt. Iar idolii mei au fost și sunt Ion Dolănescu și Maria Lătărețu.”
Mai întâi,  Marius a luat acordeonul unui unchi, ca să se acompanieze cu el și cânta la poartă: „Ieșeam la podișcă, să mă vadă oamenii care treceau pe drum și mă simțeam ca pe scenă, pentru că acolo era un dâmb de pământ, așa că eu stăteam la înălțime și mă vedea lumea de departe. O vecină, care mi-a trimis de curând niște brâie frumoase pentru costumul popular, pentru care vreau să-i mulțumesc, i-a spus mamei mele că sigur o să mă fac cântăreț.”
În 1992, Marius a avut acordeonul lui, iar părinții l-au dus la o trupă de lăutari să-l învețe să cânte la instrument. În 1997 s-a căsătorit cu Ioana, iar din banii de pe nuntă și-a cumpărat sistem de sunet, orgă, stative, microfon, toate marca Yamaha. Și-a făcut trupă și a cântat, un timp, la bal la Săulești. În 2001 fetița lui avea un an, când s-a înscris la Școala Populară de Artă Târgu Jiu, secția canto popular. A făcut doar un an, după care s-a retras, pentru că nu avea locuință, avea greutăți financiare și a decis să amâne școala. În 2004 a plecat în Spania și a lucrat în construcții, iar în 2005 se știe ce a urmat, viața sa, chiar și până atunci destul de grea, având acea cotitură dureroasă, care l-a făcut să aibă, pentru tot restul vieții, o umbră de tristețe în privire.

„Viață, viață și iar viață!”
Acum, la șapte ani de la tragedia care i-a marcat viața, Marius Daniel Petrișor a decis că trebuie să revină la o viață normală. După ce și-a plâns soția atâta amar de ani, a mers la ea la mormânt și a simțit că ea vrea să-l lase să se bucure din nou de viață. A reluat cursurile Școlii Populare de Artă și a cunoscut o femeie cu suflet mare, care i-a înțeles suferința, l-a ascultat cântând și l-a îndemnat să înceapă din nou să cânte. Ba mai mult, au creat împreună linia melodică și versurile cântecului „Viață, viață și iar viață”, în care își cântă zbuciumul acestor ani de suferință și pe care îl lansează, la VERTICAL, în premieră. Și tot în premieră și în exclusivitate, are pentru femeia care a reușit să-i încălzească din nou sufletul pribeag și căreia, deocamdată, nu vrea să-i dezvăluie numele, o declarație: „Te iubesc, te apreciez, te respect și te întreb: Vrei să fii soția mea?”