Au fost vremuri când românii au plătit cu viaţa sau cu ani grei de temniţă visul că americanii au să vină în România. Dezideratul românilor s-a împlinit abia după 1989 iar rezultatele au fost palpabile, integrarea noastră în structurile euro-atlantice în condiţiile în care România era foarte departe de criteriile impuse. Bunăvoinţa ”Licuriciului” s-a oprit însă în momentul când a trebuit să ne ridice vizele pentru călătoriile în SUA. Concesiile românilor au fost atât de mari-sacrificii umane şi materiale pe diverse fronturi americane-încât aceştia ne consideră o colonie, şi nici măcar din prima linie, a unchiului Sam. Rezultatul? Ambasada americană îşi permite din ce în ce mai des să intervină cu picioarele în politica noastră internă fără ca nimeni să îndrăznească să-i atragă atenţia-Putere sau Opoziţie-că încă suntem un stat suveran.
Intervenţiile americane în politica internă a României au căpătat cote aberante din momentul când la Bucureşti a sosit Mark Gitenstein, un individ ajuns ambasador pentru că l-a sprijinit pe actualul preşedinte în campania de alegeri. Ambasadorul american a profitat de ”mămăligile” de la Bucureşti şi acum se sesizează, dă indicaţii, se îngrijorează …Nu ne interesează aici contextul politic în care o face, ci aberaţiile pe care le susţine pe malul Dâmboviţei. Să le spui americanilor că averile lor sunt ilicite ar atrage după sine trimiterea ”inteligentului” în Papua-Noua Guinee. Rămâne de discutat dacă americanii nu au făcut chiar o asemenea mişcare şi noi nu ne-am prins.
Mai exact, „Ambasada SUA este îngrijorată de decizia Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea propunerilor de amendare a Constituţiei României.”Ambasadorul apreciază că hotărârea Curţii nu numai că împiedică efortul anticorupţie al autorităţilor ci, mai mult, „în numele drepturilor fundamentale”, îndepărtează această decizie de popor. Că americanii pun sub semnul întrebării deciziile instituţiilor juridice româneşti nu este o practică nouă, dovadă că cetăţenii acestora cu fapte reprobabile prin România sunt judecaţi peste Ocean, dar totuşi vorbim de cea mai importantă instituţie cu caracter juridic din România. Unde mai pui că instituţia respectivă are o majoritate dictată de Putere, deci punem sub semnul întrebării întreaga clasă politică românească. Iar Curtea Constituţională a spus doar un lucru, averile din România sunt licite până la dovedirea contrariului iar alte propuneri sunt neconstituţionale.
Pentru cei care cunosc mai puţin subiectul, să spunem că de ceva ani asupra României se exercită o tutelă duală UE-SUA. Iar cele două entităţi nu s-au pus de acord nici în această problemă, cea a caracterului proprietăţilor din România. În timp ce americanii vor să le considere din start ilicite, probabil şi în funcţie de culoarea politică a deţinătorilor, Uniunea Europeană se arată îngrijorată de ”deficienţele existente” în lupta anticorupţie care s-ar traduce prin dobândirea ilicită a averilor. Cu alte cuvinte, aşa cum e în întreaga lume, o avere este licită până în momentul când autorităţile dovedesc contrariul. Propunerile constituţionale ale preşedintelui Băsescu au însă o bază, bogaţii României ca George Constantin Păunescu, Dinu Patriciu ş.a. au făcut averi prin devalizarea României. Doar că nu suntem în Rusia şi nu avem un Abramovici, Berezovski ş.a. după cum nici Traian Băsescu sau Emil Boc nu sunt Medvedev sau Putin. În Uniunea Europeană trebuie ca instanţa de judecată să găsească dovada că ai încălcat legea şi aşa este peste tot în lume, inclusiv în SUA.
Indiferent de cazurile punctuale, România ar trebui să decidă să îl trimită acasă pe un ambasador mult prea vorbăreţ pentru un diplomat şi cu prea multe interese colaterale ca să îl reprezinte corect pe unchiul Sam!
