Marginalii la închiderea unei şcoli

Loading

În ultimele  săptămâni în mai multe localităţi ale judeţului, exemplu Urecheşti, Curpen şi Târgu-Jiu, părinţii nemulţumiţi au ieşit în stradă pentru ca şcolile din zona respectivă să nu se desfiinţeze. Ba unii dintre părinţi au ajuns şi la Prefectură pentru a-şi prezenta protestul. Până aici totul este normal, mai puţin trivialităţile proferate pe care le învaţă şi copiii, inclusiv exercitarea drepturilor democratice, însă protestele par să se amplifice şi nu să se reducă. Pentru că, ne place sau nu să recunoaştem, învăţământul românesc trece pe alte principii economice unde elevii puţini atrag după sine comasări de şcoli, mărire a efectivelor la clasă. Şi sunt lucruri cunoscute, acceptate de majoritatea, dar dacă s-ar aplica de la alţii şi nu de la şcoala ta unde învaţă copii proprii.
Dacă în cazul comunelor Drăguţeşti şi Stăneşti nu discutăm miopia autorităţilor locale de a investi în mai multe direcţii fără o strategie iar acum rămâne la Curpen o şcoală bine dotată, la Târgu-Jiu nu înţelegem prea mult motivele protestelor. Nu o să invocăm distanţa, în orice oraş 2 km nu sunt prea mult de parcurs, mai ales cu mijloacele de transport în comun, nu vorbim de istorie unde Şcoala ECATERINA TEODOROIU se trage din aceeaşi Şcoală Generală Nr 7, ci logica, concentrarea într-o instituţie şcolară mai mare şi, probabil, cu mai multe posibilităţi de pregătire a elevilor. În rural mai putem să ţinem cont şi de alte lucruri, un sat fără şcoală şi biserică e în disoluţie, la Târgu-Jiu este greu de admis. Până la urmă, reţinem că sunt câteva zeci de copii din zona Vădeni care vin la şcolile din centru, poate că ei ar putea fi convinşi mai uşor decât autorităţile că Şcoala Generală Nr. 7 trebuie să existe.
Şcoala Generală Nr. 7, ca şi şcolile din comunele Turcineşti, Băleşti, Drăguţeşti, Dăneşti şi Scoarţa, pierd anual elevi în favoarea şcolilor din centrul oraşului Târgu-Jiu. Poate că dacă nu am mai suplimenta clasele pe la şcolile cu nume din centru, ar putea supravieţui şi cele de la periferie. Dar de vreme ce reprezentanţii Primăriei şi  cei ai ISJ vorbesc aceeaşi limbă, de vreme ce legea spune clar un anumit lucru, ar trebui să ne supunem. Şi credem că majoritatea părinţilor s-ar fi  obişnuit cu ideea, doar văd şi ei realităţile economice contemporane, dar în joc se află catedrele unor profesori, şi probabil că şi alte jocuri. Poate că cerinţele la alte şcoli sunt mult mai mari şi, atunci, de ce să nu protestăm?
Nu ar trebui să se bucure nimeni că dispare o şcoală, înţelepciunea populară ne-a şi spus clar că în momentul când se produce acest lucru, apare o puşcărie, poate că statul ar trebui să găsească alte soluţii de economii la buget, dar ceva trebuie să se schimbe şi în partea financiară. Suntem prea săraci să ne permitem luxul să avem efective şcolare în scădere dar posturi  normate în creştere în ultimele decenii. Înţelegem raţiunea de a face economii, mergem mai departe, altfel, mai devreme sau mai târziu o să decontăm totul.