INEDIT Cum a fentat războiul viitorul prim-ministru Gheorghe Tătărescu?

Loading

I

Petre P. Popeangă, personalitate marcantă a învățământului  gorjean în perioada interbelică, a participat la Războiul de Reîntregire ca sublocotenent în rezervă. Rănit la cap și pierzându-și ochiul stâng în luptele de la vârful Băii (zona  Pui-Hațeg) la 3 septembrie 1916, a fost avansat până la gradul de maior în rezervă. A fost decorat cu ”Coroana României” cu spade și panglici de virtute militară. Intitulate ”Amintiri din vieața mea”, memoriile lui Petre P. Popeangă terminate în 1963 continuă să fie inedite. Iată un episod cu viitorul prim-ministru Gheorghe Tătărescu.

Gheorghe Tătărescu, salvat de pe front

Tot din amintirile lui Petre Popeangă aflăm despre plecarea de pe front, după doar câteva zile de lupte, a viitorului președinte al Consiliului de Miniștri, Gheorghe Tătărescu. Iată ce au știut soldații din tranșee despre acest moment: ”În acest timp, locotenentul Tătărescu, viitorul prim-ministru al Țării, comandantul Companiei a 16-a, a primit ordin să se înapoieze în țară. Comanda companiei a luat-o locot. rez. Ioniță Toma, agronom de meserie. Rechemarea locotenentului Tătărescu s-a făcut în urma intervenției tatălui său, generalul Tătărescu, comandantul Corp I Armată, teritorial. S-a adunat întregul batalion și locotenentul Tătărescu, printr-o înflăcărată cuvântare, și-a luat rămas bun, spunând că interese superioare îl cer în Țară, dar ne dă cuvântul că se va înapoia , cât mai curând. .Se cunoștea demagogul în devenire și omul tuturor compromisurilor(…)

Nu numai că nu s-a înapoiat pe front, dar nu a mai văzut frontul, până la demobilizarea armatei. A fost trimis aghiotantul școalei militare de ofițeri de rezervă, care a luat ființă, în timpul războiului, la Dorohoi și apoi mutată la Botoșani.

Coincidență bizară, că în ziua de 7 mai 1919, pe când îmi scoteam permisul de trecere în teritoriul ocupat, dela Comandamentul armatei, fiind demobilizat dela Liceul militar din Iași, l-am întâlnit, scoțându-și și el actul necesar, pentru a se înapoia la Craiova, fiind demobilizat.

Ne-am salutat ca doi vechi cunoscuți, care făcusem parte din aceeași unitate militară, nu i-am amintit de angajamentul luat la Petroșani și cu volubilitatea care-l caracteriza, mi-a pomenit de greutățile îndurate la școala militară. A avut totuși bunul simț să nu stăruiască a fi avansat, în timpul războiului, fiindcă s-a demobilizat tot cu gradul de locotenent. Probabil că nici la școala militară nu a stat mult și se va fi oploșit pe undeva pe la vreo formație militară, fără răspunderi, fără muncă și fără pretenții de a fi avansat. Poate pela vreo cenzură sau pretură militară. În tot cazul, s-a demobilizat ca ostaș și și-a scos permisul de liberă trecere în teritoriul ocupat, în acelaș moment cu mine. Ne-am întâlnit mai târziu în arena politică…”(pag. 141, manuscris).

Regretul unui politician

Se spune despre Gheorghe Tătărescu că a rămas cu regretul de a nu fi urmat cariera armelor ca alți membri ai familiei sale. Așa cum se știe, era fiul generalului Nicolae Tătărescu, participant în Războiul pentru Independență, la luptele de la Grivița, bucurându-se de o bună reputație în rândurile armatei.  Avea amintirea copilăriei îmbibate de atmosfera cazonă, tatăl său fiindu-i cu adevărat un model. Mama sa se trăgea din vechea boierime olteană, fiind fiica pitarului Zamfir Pârâianu, prefect de Gorj, și acesta cu înclinații militare după cum o cereau vremurile.

Gheorghe Tătărescu a urmat Dreptul, după care și-a luat doctoratul la Paris, cu tema „Regimul electoral și parlamentar în România.” Timp de un an a fost directorul ziarului „Cuvântul Gorjului” care apărea în Târgu-Jiu. Ca ofițer în rezervă a participat la campania din Bulgaria (1913). Problemele medicale îi determină repartizarea la partea sedentară a regimentului. A cerut însă să participe în cadrul regimentului activ. În Primul Război Mondial, preia comanda unei companii, înainte de mobilizare. Participă inițial pe front, dar aceleași probleme medicale îi grăbesc retragerea. Sfârșește prin a fi profesor la Școala militară din Botoșani, unde are un comportament extrem de milităros și sever.
În ziarul „Curentul” din 17 octombrie 1935, se amintea, era prim-ministrul în funcție, despre  înfăţişarea sa fizică şi spirituală care vorbește despre pasiunea pentru meseria armelor. „Când vorbeşte la tribună are o ţinută de generalisim, drept şi încordat, cu gesturi energice, cu vocea puternică”. Fraza sa e, uneori, în căutarea unei imagini soldăţeşti, încât „ai impresia că vorbeşte comandantul de oaste soldaţilor pe care-i vrea victorioşi”.

Aveți în față amintirile învățătorului Petre Popeangă, poate subiective dar foarte interesante, și varianta oficială a biografiei marelui politician. De cele mai multe ori, adevărul este unul la mijloc!

One Comment on “INEDIT Cum a fentat războiul viitorul prim-ministru Gheorghe Tătărescu?”

  1. Mare adevar istoric…felicitari pt.articol…acest domn liberal ca si altii din perioadele de restriste ale Romaniei a considerat ca nu merita sa-si lase oasele pe campul de lupta pt.eliberarea Romaniei…dupa 1945 artzabalele liberale si taraniste au luptat pt.eliberarea tarii de sub comunism asultand seara postul de radio BBC London pt,a afla cand Truman o sa bage ”atomica”in izmenele lui Stalin…adevarata lupta impotriva comunismului a fost organizata si condusa de patrioti ,de regula intelectuali proveniti din randurile taranilor romani,neinregimentati in partidele istorice,partide care au generat in Romania analfabetism si foame…acest domn fost prim ministru,s-a prins ca americanii nu mai vin in Romania si a devenit servantul regimului comunist…astazi asemenea indivizi sunt considerati elite…cine uita istoria,o repeta….

Comments are closed.