IMAGINI ÎN CUVINTE Mirajul Munţilor Piatra Cloşani

Eşti pe Piatra Mare, la 1421 metri altitudine
Eşti pe Piatra Mare, la 1421 metri altitudine

            Octombrie nu s-a gătit încă de plecare, mai are ceva de rostuit în viaţa oamenilor, în pitorescul peisajului şi-n tumultul apelor, apoi se retrage în smerenie, pe răbojul timpului. După ce şi-a umplut sacii cu amintiri, lasă brumele şi viscolul să-nvăluie-n frig pădurile, munţii, izvoarele, satele. Este luna în care revenim la Apa Neagră, aproape de păduricea de mesteacăn încununată de podoaba frunzelor galbene, ca nişte perdele aprinse ce învelesc în căldura culorii lor marginile codrilor de fag din coastă, văluriţi de vânt şi părăsiţi de coloritul roş-arămiu al coroanelor. Urcăm iarăşi pe malul Motrului, prin satele statornicite pe firul văii, la brâu de deal şi umbră de munte. Prin Padeş, Văieni, Călugăreni, Orzeşti, Motru Sec şi Cloşani, până sus, sub privirile munţilor şi-ale pădurilor triste şi înfrigurate.

            Munţii Vâlcanului îşi coboară acoperământul păduros şi pereţii prăpăstioşi în margini de râu însetat. Apa susură uşor sub cuşmele de promoroacă ale pădurilor şi steiurilor austere. Spre apus, orizontul Depresiunii Padeş este conturat de culmile ondulate, dar mai puţin zimţate ale Munţilor Piatra Cloşani, ce-şi arată chipul depărtărilor ca două pălării cuminţi uitate de mii de ani aici, între înălţări de relief şi vuiet de ape.

Sub cerul albastru al toamnei, coama acestor munţi te determină să-i asemui cu spinarea unui reptilian obosit de timp care, îngenunchiat de drumul deşertului preistoric, s-a oprit să veşnicească aproape de cântecele Motrului. Aici, în preajma frumuseţilor de poveste ale satelor Cloşani şi Motru Sec, cu locuri încărcate de freamătul istoriei, cu fapte adormite-n  foşnet de hrisov şi-n nepieritoare şoapte de legendă.

Mai sunt şi azi de găsit mărturii care amintesc de Tudor Vladimirescu, cu întâmplări din vremea vătăşiei Plaiului Cloşani, la fruntarii de imperiu, pe la anul 1820. Mai de vale, în Câmpia Padeşului, întâlneşti meterezele şi monumentul unde, în ianuarie 1821, Domnul Tudor citea Proclamaţia către ţară. Amintirea Slugerului dăinuie şi azi în adâncimi de carte, dar şi în blazonul morilor înşirate până odinioară pe cursul viforos al ierugilor din satul Cloşani. Localnicii îţi istorisesc cu mândrie despre fapte petrecute în vremea lui Tudor din Vladimir şi cred că aceşti munţi sunt ca o heraldică a ţinutului.

            Dacă vrei să păşeşti în altarul lor, este bine să-ţi  potriveşti anotimpul şi să alegi cu multă chibzuinţă urcuşul spre vârfuri şi albastrul zărilor. Poţi să-ţi încerci iscusinţa căţărându-te pe cărăruia de pe costişă, printre uluci şi piatră sură până-n şaua din Măgură şi, mintenaş, te vezi deasupra satului. Ori vei merge pe Motrişor, să ajungi la Izvorăle şi, de acolo, pe panta mai domoală a versanţilor, ocolind aglomerările de stâncărie şi mărăcinişuri, mereu mai sus, urci pieptul muntelui, spre vârfuri.

Semeţia şi înfăţişarea distinctă a acestor munţi pot fi admirate de la mare depărtare, în dimineţile străvezii, când răsăritul se revarsă cu lumină limpede peste faţa pământului. Privind de pe plai de Parâng, din Dealurile Cărbuneştilor, ori din Bujorăscu, pe oglinda zării ţi se arată priveliştea munţilor Piatra Cloşani – munţi cu cocoaşe de cămilă. Pălăria lor se conturează dincolo de nălucirea zariştei, sub poalele văzduhului, şi atrage privirea trecătorului prin unicitatea formei din peisaj, prin vietăţile şi curiozităţile găzduite în acest areal deosebit de divers şi bogat.

            Drumeţul pătrunde într-un perimetru geografic plin de mistere şi unicităţi specifice rezervaţiilor. Pe cărărui cu izvoare, bătătorind poteci labirintice umblate doar de oile şi caprele sătenilor, ori de paşii sălbăticiunilor, de aventurile vânătorilor după mistreţi şi ciute,  te vei agăţa încet-încet de tâmpla muntelui bogat în floră rară şi-n atâtea alte minuni ale naturii. Întâlneşti aici arbuşti protejaţi ca mojdreanul, alunul turcesc, ierburi tămăduitoare precum scumpia, ţintaurul, aglicea.

Poţi să explorezi aceste meleaguri tot anul, mai puţin peste iarnă, dar în modul cel mai fericit la îngemănarea lunilor mai şi iunie, ori august cu septembrie. În aceste perioade poţi culege din generozitatea naturii adevăratele ei comori. Eşti pe drumul sălaşelor, acele conace la care se-ntorc motrişorenii şi cloşănarii primăvară de primăvară, să-şi rânduiască rosturile ţarinii.

Treci mai întâi pe lângă conacul lui Toi, din Motru Sec, cel mai cunoscut vărnicer din zonă. Urmezi cărăruia spre conacele lui Cojocaru, Ivaşcu, Spăimuş şi Sandu, pe Valea Izvorăle, în sus, până la desişul arboretului din Preluci şi de acolo, prin pădurice, până în rariştea cu brazi şi pin din faţa golului alpin.

            Vei trăi clipe de rară încântare în mirajul acestui relief. Păşeşti printre flori de piatră, lapiezuri şi galerii ciudate, flori ale regnului vegetal, multe dintre ele ocrotite de lege, te strecori peste ogaşe repezi, peste brâne, praguri şi săritori sculptate de apă în duritatea pietrei.  Străbaţi locuri prin care cu milioane de ani în urmă, valurile aprige ale Mării Tethys şlefuiau secundă cu secundă şisturile şi calcarele jurasice, să lase împrejurimilor văi spectaculoase, doline, uvale, avene, ponoare, sohodoale şi peşteri.

În pântecele de calcare ale versantului estic vei întâlni Peştera Cloşani, una dintre cele mai frumoase din România. Totuşi, muntele îşi are fascinaţia lui. Privirea îţi este aţintită spre creastă. Treci de ultimele pâlcuri de brazi, peste câteva tufişuri de jnepeni scunzi, asaltezi pieptiş panta şănţuită de şiroiri să te înstăpâneşti pe prima claie de piatră a muntelui-pălărie. Eşti pe Piatra Mare, la 1 421 metri altitudine. La o singură pâlpâire de rază, spre apus, răsare o altă claie. Este vârful Piatra Mică. Are numai 1 163 metri, peste creştetul mării!

            Ochii dornici de întâlniri mirabile şi imagini inedite caută în vastitatea panoramei repere şi frumuseţi noi. Vârfurile cu ţinută policromă, cu îmbinări armonioase între culorile sure ale stâncilor, verdele şi maroniul ierburilor, cu albastrul azurului, veghează ca nişte turnuri singuratice depărtările. Sub ele se lasă pereţii stâncoşi, hăurile şi genunile, prăpăstiile şi ruperile hilare de stânci, peste care doar vulturii, ulii şi şoimii găsesc loc prietenos.

Jos, la o aruncătură de gând şi privire, se ramifică văile răsunătoare ale Tărnicioarei, Dobrotei, Merişorului, Gorganului, Caprei, Ogaşului Fântânii. Peste valuri de păduri şi vârfuri priporoase, se deschide panorama Munţilor Godeanu cu vârful Gugu. Mai spre sud, Munţii Oslea, având în faţă peste vale vârful de legendă Piatra Iorgovanului. Mai aproape sunt Munţii Cernei, Munţii Mehedinţiului cu Piatra lui Stan, identificaţi prin silueta abrupturilor calcaroase. Se văd ca pe hartă toţi munţii, presăraţi cu staule, averi şi sălaşe întemeiate prin luminişurile şi poienile dintre întinderile codrilor şi linia şerpuitoare a văilor.

Toamna își intră în drepturi în tot județul
Toamna își intră în drepturi în tot județul

              Spre nord, la pintenul lor, se distinge ochiul de lumină al lacului de acumulare de la Valea Mare. În zilele senine, aici se îmbăiază soarele când trece spre chindie. La răsărit, se întinde Valea Motrului, ca un fir argintiu răsucit în treacăt de peisaj. Salba de sate coboară irezistibil odată cu treacătul râului spre lumea cea mare, lăsând lângă munte toată faima şi rarităţile Plaiului Cloşanilor.

  Pe fundalul clar al depărtărilor largi de octombrie se văd siluete ale construcţiilor din municipiul Târgu-Jiu, cu coşul fără fum al neîntemeiatei centrale termice. Undeva, spre borul pălăriei muntoase, se aud ecouri din cântecele Motrului. Suntem foarte aproape de linia imaginară a Paralelei de 45 de grade latitudine nordică şi peisajul este inconfundabil de spectaculos.

 Jos, pe vale, satul se pregăteşte de iarnă. La Cloşani, pădurea cade pe case. În sobe arde focul. Se-aud trosnete din lemn de fag în flăcări blânde. E cald în casă şi-n sufletul copilei se urzeşte o frumoasă poveste de viaţă. Adriana îşi scrie gândurile pe o pagină de jurnal. Să-i lăsăm liberă mlădierea cuvântului!